CASE OF NORMANN AGAINST DENMARK

Rezoluția ResDH(2002)129 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 decembrie 2001 în cazul Normann împotriva Danemarcei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul din Norman pronunțat la 20 decembrie 2001 și transmis în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 44704/98) împotriva Danemarcei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 23 februarie 1998 în conformitate cu art. 25 precedent al Convenției de către dna Kirsten Normann, un cetățen danez, și că Curtea, deținută cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât, în hotărârea sa din 20 decembrie 2001, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Danemarcei va plăti reclamantului, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții, suma de 85 000 Kröner daneză, adică 45 000 Kröner daneză în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale și 40 000 Kröner daneză în ceea ce privește costurile și cheltuielile plus TVA; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că la 4 ianuarie 2002, în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nici o altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții; Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Danemarcei, că Comitetul de miniștri și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)129

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 20 December 2001

in the case of Normann against Denmark

(Adopted by the Committee of Ministers on 21 October 2002

at the 810th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Normann case delivered on 20 December 2001 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 44704/98) against Denmark, lodged with the European Commission of Human Rights on 23 February 1998 under previous Article 25 of the Convention by Ms Kirsten Normann, a Danish national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain civil proceedings ;

Whereas in its judgment of 20 December 2001 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Denmark would pay the applicant, within three months as from the notification of the judgment of the Court, the sum of 85 000 Danish Kröner, that is, 45 000 Danish Kröner in respect of pecuniary and non-pecuniary damage and 40 000 Danish Kröner in respect of costs and expenses plus VAT;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 4 January 2002, within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to comply with the Court’s judgment;

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Denmark, that the Committee of Ministers has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.