Skoubo împotriva Danemarcei

Rezoluția ResDH(2002)19 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 iulie 2000 (finală la 6 octombrie 2000) în cazul Skoubo împotriva Danemarcei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 6 martie 2002 la a 783-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Skoubo pronunțată la 6 iulie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 39581/98) împotriva Danemarcei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 21 noiembrie 1997 în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dl Egon Verner Skoubo, un național danez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri civile (art. 6 alineatul (1) din Convenție); întrucât, în hotărârea sa din 6 iulie 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul Statului pârât și de reclamant,

și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Danemarcei va plăti reclamantului o sumă de 20 000 de coroane daneze cu adăugarea cheltuielilor juridice „raționale”; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 24 august 2000, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma de 20 000 de coroane daneze prevăzută în soluționarea prietenoasă și costurile de 36 365 coroane daneze și că nu a fost necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Danemarcei,

că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)19 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 6 July 2000 (final on 6 October 2000) in the case of Skoubo against Denmark (Adopted by the Committee of Ministers on 6 March 2002 at the 783rd meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Skoubo case delivered on 6 July 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 39581/98) against Denmark, lodged with the European Commission of Human Rights on 21 November 1997 under former Article 25 of the Convention by Mr Egon Verner Skoubo, a Danish national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning the excessive length of certain civil proceedings (complaint under Article 6, paragraph 1, of the Convention); Whereas in its judgment of 6 July 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant,

and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Denmark would pay to the applicant a sum of 20 000 Danish kroner with the addition of “reasonable” legal expenses; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 24 August 2000, the government of the respondent state had paid the applicant the sum of 20 000 Danish kroner provided for in the friendly settlement and the costs amounting to 36 365 Danish kroner and that no other measure was required in the present case to conform to the Court’s judgment, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Denmark,

that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.