CtEDO 12.10.2000 Auto

AFFAIRE FORTUNATI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.10.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE FORTUNATI c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA FORTUNATI c. ITALIA (solicitarea nr. 45799/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 octombrie 2000 DEFINITIVF 12/01/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Ress președinte Conforti Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Vajić Pellonpć judecători și din domnul V. Berger grefier de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 19 septembrie 2000, rend la hotărâre, adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cale de atac împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, domnul Giuseppe Fortunati ( Cererea a fost înregistrată la 18 decembrie 1998 sub numărul de dosar 45779/98. Guvernul italian (atlée) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 28 septembrie 1999. La 26 februarie 1986, reclamantul a atribuit societății pe răspundere V. în fața Tribunalului din Terni pentru a obține rezilierea unui contract de neexecutare și de reparare a daunelor suferite. 1989, una a fost trimisă la cererea părților, una la cererea reclamantului, trei au vizat o expertiză, o cerere de audiere a pârâtei și o audiere a martorilor. La zzpe 7 februarie 1990 a fost trimisă din oficiu la 24 octombrie 1990. La această audiere, precum și la cele patru care au urmat până la 19 februarie 1992, reclamantul a obținut amânări de interdicție, dintre care de trei ori din cauza absenței avocatului pârâtului. La 13 mai 1992 nici una dintre părți nu s-a prezentat și cauza a fost amânată la 15 iulie 1992. În acea zi, martorul era absent și nu a fost auzit decât la 9 decembrie 1992. Lanțul de judecată din 7 aprilie 1993 a fost amânat la cererea reclamantului. La data de 23 În iunie 1993, reclamantul a solicitat o trimitere prin care să precizeze că Ö trebuia să evalueze oportunitatea de a continua procedura, iar Õ cauza a fost retrimisă la 15 decembrie 1993. Această audiere a fost revocată din oficiu din cauza mutației judecătorului până la 10 aprilie 1996. În 1993, pârâta a fost supusă unei proceduri de faliment. Audierile din 10 aprilie și 23 octombrie 1996 și din 22 ianuarie 1997 au fost amânate la cererea reclamantului din cauza absenței avocatului pârât. în mai 1997.În ziua următoare, părțile care nu au fost prezentate, cauza a fost amânată la 17 decembrie 1997. La acea dată, reclamantul a obținut o scurtă trimitere la 28 ianuarie 1998. Părțile care nu au fost prezentate la această audiere, judecătorul de punere în funcțiune remite cauza la 25 martie 1998, data la care, în absența părților, judecătorul rai la cauza rolului. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul "timp rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind dreptul la o astfel de teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 26 februarie 1986 și s-a încheiat la 25 martie 1998. 10. Prin urmare, aceasta a durat mai mult de 12 ani, pentru o instanță. 11. Curtea amintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) la În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 12. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței de termen rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 23 360 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și 50 000 000 ITL pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 15. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 36 000 000 000 ITL în ceea ce privește prejudiciul moral; pe de altă parte, aceasta nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge cererea avansată în acest sens. Comisioane și cheltuieli de judecată 16. Reclamantul solicită, de asemenea, 2 000 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 000 ITL și acordul cu reclamanta. Interese moratorii 18. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea afirmă că , cu șase voturi împotriva uneia, că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție, cu șase voturi împotriva uneia, că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 36 000 000 (trente-șase milioane) lire italiene pentru daune morale și 1 000 000 (un milion) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 2,5 % la an începând cu expirarea acestui termen și până la plata înapoiată, în unanimitate, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 12 octombrie 2000, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress modulier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-10-12
0,97
AFFAIRE TRAPANI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE TRAPANI c. ITALIE (Requête n° 45104/98) ARRÊT STRASBOURG 12 octobre 2000 DÉFINITIF 12/01/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2000-10-12
0,97
AFFAIRE PASQUETTI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE PASQUETTI c. ITALIE (Requête n° 45101/98) ARRÊT STRASBOURG 12 octobre 2000 DÉFINITIF 12/01/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2000-11-16
0,97
AFFAIRE CORSI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE CORSI c. ITALIE (Requête n° 46527/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2000-11-07
0,97
AFFAIRE SANTINI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE SANTINI c. ITALIE (Requête n° 45895/99) ARRÊT STRASBOURG 7 novembre 2000 DÉFINITIF 07/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2000-11-16
0,97
AFFAIRE IULIO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE IULIO c. ITALIE (Requête n° 46530/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
Sursă