CtEDO 17.10.2000 Auto

AFFAIRE STUDIO TECNICO AMU S.A.S. c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
17.10.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE STUDIO TECNICO AMU S.A.S. c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

STRASBURG 17 octombrie 2000 DEFINITIVF 17/01/2001 În cauza Studio Tecnico Amu S.a.s.c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din E. Palm, președinta Conforti Ferrari Bravo Gaukur Jundsson Türmen Zupančič Panțiru și judecătorii domnului O grefier de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 26 septembrie 2000, a fost adoptat la data de procedură. La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și o societate italiană, Studio Tecnico Amu S.a.s. ( Curtea a declarat cererea admisibilă la 29 septembrie 1999. La 27 iulie 1988, recurenta a atribuit societății cu răspundere limitată F. în fața instanței din Milano, pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite ca urmare a executării incorecte a unui contract de construcție și a fost de 16 000 000 de lire italiene. 1989 a avut loc o dezbatere privind admiterea mijloacelor de probă. La 7 iunie 1989, compania de asigurări R. a fost pusă sub semnul întrebării. 1990. După o audiere, în cursul căreia părțile au depus la dosarul documentelor, la 29 ianuarie 1991 judecătorul a numit un expert. Șase audieri au fost stabilite între 5 martie 1991 și 15 decembrie 1993, dintre care două au vizat raportul de competență, două depunerea documentelor, una a fost amânată la cererea părților și alta a fost amânată de către judecător. La 12 ianuarie 1994, prezenta cauză a fost anexată la o altă pendinte între reclamantă și o altă societate. La 9 noiembrie 1994, încuviințarea a fost pronunțată din oficiu la 23 noiembrie 1994. În ziua următoare, la cererea părților la tribunal a fost amânată la 21 decembrie 1994. O ședință mai târziu, din cauza unei greve a avocaților la țintă stabilită la 3 martie 1995 a fost trimisă înapoi la 20 septembrie 1995. Părțile și-au prezentat concluziile la 10 ianuarie 1996. 1996, Tribunalul a fost redeschis din oficiu la data de 10 mai 1996. La data respectivă, instanța a aprobat audierea martorilor și a fixat la cinzeci și cinci de ani de la data de 17 martie 1997. La 22 ianuarie 1998, procedura a fost întreruptă din cauza pronunțării lichidării judiciare a societății pârâte. Recurenta a reînceput procedura la 27 iunie 1998. Printr-o ordonanță din 30 iunie 1998, următoarea instanță a fost stabilită la 10 februarie 1999. În ziua următoare, judecătorul a decis ca dna G. și dna C. să fie puse în discuție la 14 iunie 1999, dna G. și dna C. au fost declarate eșecuri. În decembrie 1999, instanța a fost revocată din oficiu la 18 mai 2000. În ziua următoare, judecătorul a stabilit data de 28 septembrie 2000 la data la care a fost prezentată comunicarea concluziilor. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 27 iulie 1988 și până în prezent este încă în curs de desfășurare. 10. Ea a durat până în prezent aproximativ 12 ani și două luni. 11. Curtea amintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi c. Italia, care urmează să apară în declarația oficială a Curții, § 22) la În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 12. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței de termen rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Recurenta solicită 7 968 000 de lire italiene (ITL) în legătură cu prejudiciul material și în legătură cu prejudiciul moral suferit de aceasta. 15. Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 25 000 000 ITL pentru prejudiciul suferit. Comisioane și cheltuieli de judecată 16. Recurenta solicită, de asemenea, 8 812 500 pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 1 083 392 pentru cele suportate în fața Curții 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30. Cu toate acestea, în cauzele de durată de procedură, nu mai este mai puțin adevărat faptul că, în urma examinării unei cauze dincolo de termenul rezonabil, o creștere a cheltuielilor suportate de solicitant. În speță și având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma globală de 2 000 000 000 și acordul acordat recurentei. Interese moratorii 18. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 25 000 000 (25 milioane) lire italiene pentru daune morale și 2 000 000 (două milioane) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; întrucât aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 2,5 % l an de la data expirarea termenului respectiv și până la plată respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcută în franceză, apoi comunicată în scris la 17 octombrie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Michael O mail Elizabeth Palm Modululer Președinte [1] Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-04-05
0,95
AFFAIRE A.V. ET A.B. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE A.V. ET A.B. c ITALIE (Requête n° 40958/98) ARRÊT STRASBOURG 5 avril 2000 DÉFINITIF 05/07/2000 En l’affaire A.V. et A.B. c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambr
CtEDO 2000-06-22
0,95
AFFAIRE M.A. P. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE M.A. P. c. ITALIE (Requête n° 43080/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire M.A. P. c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Roza
CtEDO 2000-04-27
0,95
AFFAIRE S.A.GE.MA S.N.C. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE S.A.GE.MA S.N.C. c. ITALIE (Requête n° 40184/98) ARRÊT STRASBOURG 27 avril 2000 DÉFINITIF 18/10/2000 En l’affaire S.A.GE.MA S.N.C. c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en
CtEDO 2000-10-17
0,95
AFFAIRE S.S. c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE S.S. c. ITALIE (Requête n° 45061/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 17 octobre 2000 DÉFINITIF 17/01/2001 En l’affaire S.S. c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre compos
CtEDO 2000-06-22
0,94
AFFAIRE D'AMBROSIO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE D'AMBROSIO c. ITALIE (Requête n° 43017/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire D'Ambrosio c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C
Sursă