AFFAIRE CENTIONI ET AUTRES c. ITALIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle (Règlement amiable)
AFFAIRE CENTIONI ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2001)
STRASBURG 9 ianuarie 2001 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii finale a acesteia. În cauza Centini și alții c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din E. Palm, președinta dnii B. Conforti, L. Ferrari Bravo, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, B. Zupančič, T. Panțiru, judecători și domnul O La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, ale cărei cetățeni din acest stat, dnii Giuliano Centioni, Patrizio Meneghini, Renzo Gigli, Andrea Sannucci, Antonio Piombetti, Ivano Mengoni și Claudio Sagretti, au sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 2 noiembrie 1996 în temeiul art. 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (adică Convenția privind libertățile fundamentale). Cererea a fost înregistrată la 22 iunie 1998 sub numărul de dosar 41807/98. Guvernul italian (atît) este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl Esposito. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plângeau de durata unei proceduri civile. La 29 februarie 2000, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 16 martie 2000, după un schimb de corespondență, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 29 iunie și 25 aprilie 2000, guvernul și, respectiv, reclamanții au prezentat declarații oficiale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. La data de 20 decembrie 1989, reclamanții, angajați în calitate de chimiști sau tehnicieni de laborator la serviciul de radiologie al unei unități sanitare locale, au depus recurs la grefa Tribunalului Administrativ Regional al Marchelor împotriva acesteia din urmă, a regiunii și a Comitetului regional de control. Acestea vizau obținerea anulării unui act al comitetului menționat anterior, care anulase decizia unității sanitare locale a reclamanților de indemnizații și concedii speciale din cauza expunerii lor la radiații. Reclamanții au solicitat, de asemenea, suspendarea deciziei menționate. În aceeași zi, reclamanții au prezentat o cerere prin care solicitau ca data la care a fost încuviințată să fie stabilită. printr-o ordonanță din 10 ianuarie 1990, tribunalul administrativ a respins cererea de suspendare a actului în cauză. La 5 martie 1993, reclamanții au prezentat o cerere de fixare urgentă a datei landului. Aceasta a avut loc la 6 aprilie 1994. Prin intermediul unei hotărâri din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 5 aprilie 1995, tribunalul administrativ a acceptat cererea reclamanților. La 7 septembrie 1995, directorul general al unității sanitare locale a executat parțial judecata Tribunalului Administrativ. La 20 octombrie 1995, reclamanții l-au somat pe acesta din urmă pentru a executa pe deplin hotărârea menționată. La 4 ianuarie 1996, reclamanții au depus o acțiune la grefa aceleiași instanțe pentru a obține executarea hotărârii de primă instanță. Ei au solicitat, de asemenea, ca data la care a fost stabilită data la care a avut loc încuviințarea. Aceasta a avut loc la 10 aprilie 1996. printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la gref la 4 iulie 1996, instanța administrativă a declarat inadmisibilă acțiunea reclamanților, susținând că aceștia din urmă nu ar fi trebuit să prezinte o acțiune în executarea hotărârii, ci ar fi trebuit să atace actul administrativ a cărui legalitate o contestau. 10. La 29 mai 1997, reclamanții au răspuns la apelul la Consiliul de Stat. La încununare a avut loc la 20 ianuarie 1998. Printr-o decizie din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 17 martie 1998, Consiliul de Stat a respins acțiunea în apel și a confirmat hotărârea Tribunalului Administrativ. La 29 iunie 2000, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei, care are ca origine cererea nr. 41807/98 formulată de domnul Centioni, domnul Menghini, domnul Gigli, domnul Sannucci, domnul Piombetti, domnul Mengoni și domnul Sagretti, guvernul italian oferă fiecăruia dintre acestea suma de 8 140 000 de lire italiene (ITL), din care 000 000 ITL pentru daune morale și 140 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nicio evaluare cu privire la motivele care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ Õ Õ Ö Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Õ Ö Ö Ö Õ Ö Ö Ö Õ Ö Ö Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Ö Õ La 25 aprilie 2000, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de tribunalele J a luat cunoștință de declarația guvernului. Italian conform căruia este dispus să-mi plătească suma de 8 140 000 de lire italiene (ITL) din care 8 000 000 000 ITL pentru daune morale și 140 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 44807/98 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 13. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție]. Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc Convenția sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 14. Decide să șteargă cazul din rolul Acceptă angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 9 ianuarie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul Michael O