Ghezzi împotriva Italiei

Rezoluția ResDH(2001)38 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 februarie 2000 (definită la 29 iunie 2000) în cauza Ghezzi împotriva Italiei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 februarie 2001 în cadrul celei de-a 741-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 8 februarie 2000 în cauza Ghezzi și transmisă Comitetului miniștrilor odată definitivă în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție ; Reamintind că hotărârea Curții a devenit definitivă la 29 iunie 2000 în măsura în care, la acea dată, guvernul statului pârât a fost informat cu privire la respingerea cererii sale de trimitere la Marea Cameră; reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 41826/98) îndreptată împotriva Italiei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 5 iunie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție de către domnul Giuseppe Ghezzi, resortisant italian, iar Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11,

a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața Curții de Conturi; întrucât, în hotărârea sa din 8 februarie 2000, Curtea, în unanimitate: - a spus că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 100 000 000 de lire italiene pentru daune morale și 1 000 000 de lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 2,5% pe an de la expirarea termenului respectiv și până la plată; - a respins cererea de satisfacție echitabilă a reclamantului pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 8 februarie 2000, având în vedere obligația Italiei de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție; Considerând că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct implicate; asigurându-se că, la 6 septembrie 2000, în termenul stabilit,

guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 8 februarie 2000, Se declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Italiei, că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)38 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 8 février 2000 (définitif le 29 juin 2000) dans l'affaire Ghezzi contre l'Italie (adoptée par le Comité des Ministres le 26 février 2001, lors de la 741 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n o 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 8 février 2000 dans l'affaire Ghezzi et transmis au Comité des Ministres une fois définitif en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant que l'arrêt de la Cour est devenu définitif le 29 juin 2000 dans la mesure où, à cette date, le Gouvernement de l'Etat défendeur a été informé du rejet de sa demande de renvoi devant la Grande Chambre ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 41826/98) dirigée contre l'Italie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 5 juin 1997 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention par M. Giuseppe Ghezzi, ressortissant italien, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n o 11,

a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d'une procédure portant sur des droits et obligations de caractère civil devant la Cour des Comptes ; Considérant que dans son arrêt du 8 février 2000 la Cour, à l'unanimité : - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que le Gouvernement de l'Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 100 000 000 de lires italiennes pour dommage moral et 1 000 000 de lires italiennes au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple de 2,5% l'an à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté la demande de satisfaction équitable du requérant pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46 de la Convention ; Ayant invité le Gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 8 février 2000, eu égard à l'obligation qu'a l'Italie de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l'Etat défendeur a indiqué que l'arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S'étant assuré que le 6 septembre 2000,

dans le délai imparti, le Gouvernement de l'Etat défendeur a versé au requérant les sommes prévues dans l'arrêt du 8 février 2000, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l'Italie, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.