Di Antonio împotriva Italiei

Rezoluția ResDH(2001)37 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 aprilie 2000 (definită la 29 iunie 2000) în cauza Di Antonio împotriva Italiei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 februarie 2001 în cadrul celei de-a 741-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 28 aprilie 2000 în cauza Di Antonio și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind că hotărârea Curții a devenit definitivă la 29 iunie 2000 în măsura în care, la acea dată, guvernul statului pârât a fost informat cu privire la respingerea cererii sale de trimitere la Marea Cameră; reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 41839/98) îndreptată împotriva Italiei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 23 februarie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul Domenico Di Antonio, resortisant italian, iar Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11,

a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața Curții de Conturi; întrucât, în hotărârea sa din 28 aprilie 2000, Curtea, în unanimitate: - a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; - a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 13 000 000 de lire italiene pentru prejudicii morale și 3 000 000 de lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar fi majorate cu o dobândă simplă de 2,5% pe an de la expirarea termenului respectiv și până la plată; - a respins cererea de satisfacție echitabilă a reclamantului pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 28 aprilie 2000, având în vedere obligația Italiei de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție; Considerând că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct implicate; asigurându-se că, la 6 septembrie 2000, în termenul stabilit,

guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 28 aprilie 2000, Se declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Italiei, că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)37 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 28 avril 2000 (définitif le 29 juin 2000) dans l'affaire Di Antonio contre l'Italie (adoptée par le Comité des Ministres le 26 février 2001, lors de la 741 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n o 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 28 avril 2000 dans l'affaire Di Antonio et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant que l'arrêt de la Cour est devenu définitif au 29 juin 2000 dans la mesure où, à cette date, le Gouvernement de l'Etat défendeur a été informé du rejet de sa demande de renvoi devant la Grande Chambre ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 41839/98) dirigée contre l'Italie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 23 février 1998 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par M. Domenico Di Antonio, ressortissant italien, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n o 11,

a déclaré recevable le grief relatif à la durée excessive d'une procédure concernant des droits et des obligations de caractère civil devant la Cour des Comptes ; Considérant que dans son arrêt du 28 avril 2000 la Cour, à l'unanimité : - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que le Gouvernement de l'Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 13 000 000 de lires italiennes pour préjudice moral et 3 000 000 de lires italiennes au titre des frais et dépens et que ces montants serait à majorer d'un intérêt simple de 2,5% l'an à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté la demande de satisfaction équitable du requérant pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46 de la Convention ; Ayant invité le Gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 28 avril 2000, eu égard à l'obligation qu'a l'Italie de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l'Etat défendeur a indiqué que l'arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S'étant assuré que le 6 septembre 2000,

dans le délai imparti, le Gouvernement de l'Etat défendeur a versé au requérant les sommes prévues dans l'arrêt du 28 avril 2000, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l'Italie, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.