Tatete împotriva Elveției

Rezoluția ResDH(2001)57 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 iulie 2000 (finală la 6 octombrie 2000) în cazul Tatete împotriva Elveției (aprobată de Comitetul de Miniștri la 26 februarie 2001 la ședința 741 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Tatete pronunțată la 6 iulie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 41874/98) împotriva Elveției, depusă la 17 iunie 1998 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dna Marie-Claire Tatete, un național al Republicii Democrate Congo, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibile plângerile în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție în conformitate cu care deportarea reclamantului, care suferă de SIDA, în Republica Democrată Congo, ar împiedica să obțină un tratament medical adecvat; întrucât, în hotărârea sa din 6 iulie 2000, Curtea,

după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa; întrucât în cadrul decontarii prietenoase menționate mai sus, Guvernul Elveției a acordat reclamantului un permis provizoriu de reședință și s-a angajat să plătească ex grație o sumă globală de 6 000 de franci elvețieni pentru tot felul de daune; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că izbucnirea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri, după ce devine finală, pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri cu privire la aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă Biroului Federal pentru Refugiați și Comisiei de Apel pentru chestiuni de azil; Având în vedere faptul că, la 28 august 2000,

Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în decontarea prietenoasă, Declaras, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Elveției, că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2001)57 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 6 July 2000 (final on 6 October 2000) in the case of Tatete against Switzerland (Adopted by the Committee of Ministers on 26 February 2001 at the 741 st meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Tatete case delivered on 6 July 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 41874/98) against Switzerland, lodged with the European Commission of Human Rights on 17 June 1998 under former Article 25 of the Convention by Ms Marie-Claire Tatete, a national of the Democratic Republic of Congo, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaints under Articles 2 and 3 of the Convention according to which the deportation of the applicant, who suffers from AIDS, to the Democratic Republic of Congo, would prevent her from obtaining adequate medical treatment ; Whereas in its judgment of 6 July 2000 the Court,

after having taken formal note of a friendly settlement reached by the Government of the respondent State and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list; Whereas under the above-mentioned friendly settlement, the Government of Switzerland granted the applicant a provisional residence permit and undertook to pay ex gratia a global sum of 6 000 Swiss francs for all kinds of damages; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State indicated that the Court’s judgment had been sent out to the Federal Office for refugees and to the Commission of Appeal for asylum matters;

Having satisfied it self that on 28 August 2000, the Government of the respondent State had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Switzerland, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.