CtEDO 01.03.2001 Auto

AFFAIRE VENTURINI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
01.03.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Dommage matériel - demande rejetée;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE VENTURINI c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA VENTURINI c. ITALIA (Cercetarea nr. 44534/98) HOTĂRÂREA STRASBURG martie 2001 DEFINIF 01/06/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. În cauza Venturini c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Pastor Ridruejo Conforti Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpć judecători și V. Berger Grefier de Secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 8 februarie 2001, înmânarea hotărârii, adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, Alberto Venturini ( reclamantul a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 26 septembrie 1997 în temeiul articolului 25 anterior din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( noiembrie 1998 sub numărul de dosar 44534/98. Guvernul italian (adică . . .) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 29 iunie 2000. Prin hotărârea din 11 ianuarie 1990, al cărei text a fost depus la grefă în aceeași zi, Tribunalul din La Spezia a pronunțat falimentul domnului M. și a stabilit data la care creanțele au fost stabilite la 8 martie 1990. La 9 februarie 1990, reclamantul a depus la tribunal o declarație de creanță. Din cele douăzeci și șase de audieri care au avut loc între 8 martie 1990 și 16 aprilie 1992, douăzeci au fost dedicate verificării creanțelor, două au fost depuse la cererea lichidatorului, una la cererea celui ratat și trei de către judecător. La 30 aprilie 1992, instanța a încheiat verificarea creanțelor. La 16 noiembrie 1996, lichidatorii au depus un raport privind grefa Tribunalului. La 24 noiembrie 1998, reclamantul a fost autorizat de către judecător să solicite lichidatorilor informații privind stadiul procedurii de faliment. Printr-o scrisoare notificată la 2 octombrie 1999 reclamantul și-a prezentat cererea către așa-zișii lichidatori. În plus, reclamantul a raportat alte 12 proceduri civile în care nu este constituit, având ca efect, în opinia sa, amânarea procedurii de faliment. Conform informațiilor furnizate de reclamant prin scrisoarea din 31 august 2000, procedura era încă în curs de desfășurare până la 10 februarie 2000. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 11. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la obligația de termen rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1).15. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Daune 17. Reclamantul solicită 145 548 250 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și 30 000 În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 28 000 000 ITL pentru prejudiciile morale. Reclamantul solicită, de asemenea, 300 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și 5 000 000 ITL pentru cele suportate în fața Curții 20. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 1 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și acordă reclamantului. Interese moratorii 21. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în mod unanim, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 28 000 000 (88 de milioane) lire italiene pentru daune morale și 1 000 000 (un milion) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 1 martie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și art. 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-25
0,98
AFFAIRE VENTURINI c. ITALIE (n° 3)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VENTURINI c. ITALIE (n° 3) ( Requête n° 44535/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2001-10-25
0,98
AFFAIRE VENTURINI c. ITALIE (n° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE VENTURINI c. ITALIE (n° 2) (Requête n° 44346/98) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2002-03-28
0,97
AFFAIRE TAMBURRINI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE TAMBURRINI c. ITALIE (Requête n° 54305/00) ARRÊT STRASBOURG 28 mars 2002 DÉFINITIF 28/06/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE VENTURIN c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VENTURIN c. ITALIE (Requête n° 56096/00) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2001-03-01
0,97
AFFAIRE VECCHI ET AUTRES c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VECCHI ET AUTRES c. ITALIE (Requête n° 44488/98) ARRÊT STRASBOURG 1 er mars 2001 DÉFINITIF 01/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
Sursă