AFFAIRE DI DECO c. ITALIE

SECȚIUNEA 2 DI DECO c. ITALIA Cererea nr. 44362/98 hotărăște (reglementare amiabilă) STRASBURG 12 aprilie 20001 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii finale a acesteia. În laque di Deco c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele A.B. Baka Bonello P. Lorenzen, Fischbach Tsatsa-Nikolovska. E. Levits judecători și a domnului E. Fribergh grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 22 martie 2001, Renunță la hotărâre aici, adoptat la această dată de procedură A la originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Pietro di Deco ( La 28 ianuarie 1998, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, la 28 ianuarie 1998 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Leanza, și de co-agentul său, dl Esposito. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata unei proceduri civile. La 28 septembrie 2000, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 19 februarie 2001, după un schimb de corespondență, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 6 martie și, respectiv, 1 martie 2001, guvernul și reclamantul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. În februarie 1988, reclamantul, care beneficia deja de o pensie de război, a recurs la Curtea de Conturi pentru a obține recunoașterea condițiilor sale de sănătate. Prin ordonanța din 14 aprilie 1992, Curtea de Conturi a solicitat un aviz privind condițiile de sănătate ale reclamantului la Ministerul Sănătății. Ca urmare a Legii nr. 19/94 de înființare a camerelor regionale ale Curții de Conturi, la 24 ianuarie 1996, Camera Regională pentru Bazilicat l-a informat pe reclamant că acțiunea i-a fost transmisă. Prin hotărârea din 9 octombrie 1997, al cărei text a fost depus la grefă la 3 noiembrie 1997, camera regională a respins acțiunea reclamantului din cauza faptului că pensia se stabilise. La 6 martie 2001, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație. Declar că: în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 44362/98 formulată de dl Pietro Di Deco, guvernul italian propune reclamantului să plătească suma globală de 15 000 În termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, suma menționată anterior va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții în conformitate cu art. Această declarație ține cont de durata procedurii, dar nu include nici o evaluare a motivelor care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ Õ Õ Ö Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Õ Õ Ö Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Ö Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Ö Ö Ö Õ Õ Ö Ö Ö Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Õ Ö Ö Ö Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Õ Õ Martie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: "Jat ia cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia este pregătit să plătească reclamantului suma globală de 15 000 000 de lire italiene pentru prejudiciul suferit, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care are ca origine cererea nr. 44362/98 pe care l-am introdus în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. J În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 10. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 11. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cauza din rolul Lund act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 12 aprilie 2001, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Prezidențial

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE DI DECO c. ITALIE

(

Requête n° 44362/98

)

ARRÊT

(Règlement amiable)

STRASBOURG

12 avril 20001

Cet arrêt peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive.

En l’affaire di Deco c. Italie,

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de

:

MM.

C.L.

Rozakis

,

président

,

A.B. Baka

,

G.

Bonello

,

P. Lorenzen,

M.

Fischbach

,

M

me

M.

Tsatsa-Nikolovska.

M.

E. Levits

,

juges

,

et de M. E.

Fribergh

,

greffier de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 22 mars 2001,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont un ressortissant de cet Etat, M.

Pietro di Deco («

le requérant

»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme le 28 janvier 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («

la

Convention

»). La requête a été enregistrée le 13 novembre 1998 sous le numéro de dossier 44362/98. Le gouvernement italien («

le

Gouvernement

») est représenté par son agent, M.

U.

Leanza, et par son coagent, M.

V.

Esposito.

2.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée d’une procédure civile. Le 28 septembre 2000 la Cour a déclaré la requête recevable.

3.

Le 19 février 2001, après un échange de correspondance, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Les 6 mars et 1

er

mars 2001 respectivement, le Gouvernement et le requérant ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.

EN FAIT

4.

Le 1

er

février 1988, le requérant, qui bénéficiait déjà d’une pension de guerre, déposa un recours à la Cour des compte, afin d’obtenir la reconnaissance de l’aggravation de ses conditions de santé.

5.

Par ordonnance du 14 avril 1992, la Cour des comptes demanda un avis concernant les conditions de santé du requérant au ministère de la santé.

6.

Suite à la loi n° 19/94, instituant les chambres régionales de la Cour des comptes, le 24

janvier 1996, la chambre régionale pour la Basilicate informa le requérant que le recours lui avait été transmis.

7.

Par un jugement du 9 octobre 1997, dont le texte fut déposé au greffe le 3

novembre 1997, la chambre régionale rejeta le recours du requérant en raison du fait que l’invalidité s’était stabilisée.

EN DROIT

8.

Le 6 mars 2001, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

«

Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n°

44362/98 introduite par M.

Pietro Di Deco, le gouvernement italien offre de verser au requérant la somme globale de 15

000

000 lires italiennes au titre du dommage subi. La somme susmentionnée devra être payée dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article

39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

La présente déclaration tient compte de la durée de la procédure mais ne comporte aucune évaluation sur les raisons qui peuvent justifier une telle durée en droit interne.

En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.

»

9.

Le 1

er

mars 2001, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le requérant:

« J’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement italien selon laquelle il est prêt à verser au requérant la somme globale de 15

000

000 lires italiennes au titre du dommage subi, en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n°

44362/98 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.

La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.

En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.

»

10.

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme, tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1

in fine

de la Convention et 62 § 3 du règlement).

11.

Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Décide

de rayer l’affaire du rôle

;

2.

Prend acte

de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 12 avril 2001, en application de l’article

77 §§ 2 et 3 du règlement

.

Erik

Fribergh

Christos

Rozakis

Greffier

Président