CtEDO 22.06.2000 Auto

AFFAIRE IZZO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
22.06.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE IZZO c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA IZZO c. ITALIA (Cercetarea nr. 43067/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În litigiu cu cauza Izzo c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Președintele Conforti Bonello Strážnická Lorenzen Fischbach Tsatsa-Nikolovska judecători și grefier al secțiunii E. Fribergh După deliberarea sa în camera consiliului la 30 mai 2000, înmânarea hotărârii, adoptată la această dată a procedurii A la origine a cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, domnul Italia Izzo ( reclamanta a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 2 martie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Cererea a fost înregistrată la 26 august 1998 sub numărul dosarului 43067/98. Recurenta este reprezentată de M. G. Del Vecchio, avocat în Benevent. Guvernul italian ( În urma unui schimb de corespondență, la 21 decembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 25 ianuarie 2000 pentru guvern și la 13 ianuarie 2000 și la 2 martie 2000 pentru reclamantă, părțile au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 28 februarie 1990, recurenta a înaintat un recurs judecătorului de judecată din Benevent, care funcționa ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o pensie de invaliditate. La 12 martie 1990, judecătorul de instanță a fixat prima audiere la 14 noiembrie 1990. Această audiere a fost trimisă la cererea recurentei la 28 noiembrie 1990, apoi din oficiu la 9 ianuarie 1991. În ziua următoare, judecătorul a numit un expert și a stabilit ca cazul să fie deliberat la 20. Această audiere a fost trimisă din oficiu la 23 martie 1992, prin decizia din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 16 iunie 1992, judecătorul de instanță a acceptat cererea reclamantei. La 7 august 1992, la Tribunalul din Benevent, la 26 august 1992, președintele a numit un judecător raportor al cazului și a stabilit audierea pledoariilor la 13 ianuarie 1993. În octombrie 1993, judecătorul raportor a fost transferat, iar cazul a fost trimis din oficiu de șapte ori până la 14 ianuarie 1998; în ziua următoare, instanța a solicitat expertului un supliment de expertiză și a stabilit punerea în deliberare a cauzei la 10 iunie 1998; printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 23 iunie 1998, instanța a dat dreptul la apelul de securitate socială. La 25 ianuarie 2000, grefierul a primit de la co-agentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 43067/98 formulată de domnul Izzo, guvernul italian oferă acesteia suma de 20 000 de lire italiene (ITL), din care 17 000 000 ITL pentru daune morale și 3 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nicio evaluare cu privire la motivele care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. La 13 ianuarie 2000 și 2 martie 2000, grefierul a primit următoarea declarație semnată de recurenta J ITL pentru daune morale și 3 000 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 43067/98 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. mai târziu, Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele 37 alineatul (1) În cele din urmă a Convenției și art. 62 alin. (3) din Regulamentul de procedură. 11. Prin aceste motive, Curtea decide să șteargă cauza din rol ; ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 22 iunie 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Module Președinte [1] Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă