ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO

Sursă originală

CtEDO 26.04.2001 Auto

AFFAIRE HABABOU c. FRANCE

RESPONDENT

FRA

HOTĂRÂRE

26.04.2001

Pe scurt

Instanță

CtEDO

Concluzie

Scoasă de pe rol

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE HABABOU c. FRANCE (CtEDO, 2001)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA HABOU c. FRANȚA Cerere nr. 48167/99 hotărăște (reglementare amiabilă) STRASBURG 26 aprilie 2001 În lan cauza Hababou c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte J.-P. Costa, Caflisch Cabral Barreto Butkevyh Vajić Hedigan judecători Nielsen grefier adjunct de secțiune După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 5 aprilie 2001, acesta a fost adoptat la această dată de procedură la data inițială a cauzei (nr. 48167/99) îndreptată împotriva Republicii Franceze și al cărui resortisant al acestui stat, Jacques Michael Hababou ( La 3 octombrie 1996, în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului).

Reclamantul este reprezentat de dl Jean-Charles Benharroche, avocat în Baroul de la Paris. Guvernul francez (at'o') este reprezentat de agentul său, M. Ronny Abraham, directorul afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul se plângea de durata unei proceduri în fața unei instanțe administrative și invoca art. 6 alineatul (1) din convenție. Ca urmare a intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la 1 noiembrie 1998, examinarea cauzei a fost încredințată, în conformitate cu art. 5 alin. (2) din acest protocol, noii Curți. În conformitate cu art. 52 alin. La 25 noiembrie 1999, Curtea a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului, invitând la prezentarea în scris a observațiilor privind admisibilitatea și temeinicia sa.

Guvernul și-a prezentat observațiile la 21 februarie 2000, iar reclamantul a răspuns la aceasta la 13 iulie 2000. La 28 septembrie 2000, Curtea a declarat cererea admisibilă. La data de 4 octombrie 2000, grefierul secțiunii se pune la dispoziția părților în vederea ajungerii la o soluționare pe cale amiabilă a cauzei în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. În urma unui schimb de corespondențe între părți, guvernul și consiliul reclamantului au trimis, 14 și, respectiv, 20 martie 2001, declarații oficiale de acceptare a soluționării pe cale amiabilă a cauzei. ÎN FAȚĂ În cursul anului universitar 1995-1996, reclamantul a emis cursuri de vânzare către Institutul Universitar de Tehnologie D luna, fără a fi remunerat.

În urma trimiterii către directorul de la mai multe curierat rămas fără răspuns, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ de la Versailles cu privire la o cerere de recuperare a salariilor neplătite. La 18 iulie 1996, Tribunalul a înregistrat cererea. La 4 noiembrie 1996, institutul a depus o memorie. 10. La 26 noiembrie 1996, 30 ianuarie și 10 februarie 1997, părțile au depus memorii. 11. La 8 septembrie 1997, grefierul Tribunalului l-a informat pe reclamant că nu era posibil să prevadă data la care cauza va fi chemată la tribunal, din cauza faptului că era vorba despre rol. 12. La 25 iunie 1999, grefa l-a informat pe reclamant că cauza nu ar putea fi chemată la rol înainte de sfârșitul primului trimestru al anului 2000 13. Prin hotărârea din 7 februarie 2000, instanța l-a condamnat pe reclamant să plătească 13 460 de franci pentru plata orelor de curs și de despăgubire, precum și 1 500 de franci pentru cheltuielile irepetibile.

14. Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care are ca origine cererea nr. 48167/99, formulată de domnul Michael Jacques Hababou, guvernul francez propune ca acesta din urmă să plătească suma de 38 000 FRF (treizeci și opt de mii de franci) imediat după notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va reprezenta soluționarea amiabilă definitivă a cauzei. Această declarație nu se referă la recunoașterea de către guvernul francez a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor omului în speță. În plus, Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu Õ art. 43 Õ 1 din Convenție.

(15) Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Õ Ö Ö Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Am luat cunoștință de declarația guvernului francez conform căreia el este dispus să-mi plătească suma de 38 000 FRF (treizeci și opt de mii de franci) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care are ca origine cererea nr. 48167/99 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului.

Declar cauza în mod definitiv soluționată. În plus, sunt dispus să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 16. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceasta se asigură că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale (articolele fine din convenție și 3 din regulament). să șteargă cauza rolului Lund act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 26 aprilie 2001 în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul de procedură.

Søren Nielsen Georg Ress Modululer Adjunct Președinte

QUATRIÈME SECTION

AFFAIRE HABABOU

c. FRANCE ( Requête n° 48167/99 ) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 26 avril 2001 En l’affaire Hababou c. France, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , J.-P. C osta, L. Caflisch , I. Cabral Barreto , V. Butkevych , M me N. Vajić , M. J. Hedigan , juges , et de M. S. Nielsen , greffier adjoint de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 5 avril 2001, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n° 48167/99) dirigée contre la République Française et dont un ressortissant de cet Etat, M. Jacques Michaël Hababou (« le requérant »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme (« la Commission ») le 3 octobre 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).

Le requérant est représenté par M e Jean-Charles Benharroche, avocat au barreau de Paris. Le gouvernement français (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Ronny Abraham, Directeur des Affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.

Le requérant se plaignait de la durée d’une procédure devant une juridiction administrative et invoquait l’article 6 § 1 de la Convention.

A la suite de l’entrée en vigueur du Protocole n° 11 le 1er novembre 1998, l’examen de l’affaire a été confié, en application de l’article 5 § 2 de ce Protocole, à la nouvelle Cour. Conformément à l’article 52 § 1 du règlement de la Cour (« le règlement »), le président de la Cour, M. L. Wildhaber, a attribué l’affaire à la quatrième section.

Le 25 novembre 1999, la Cour a décidé de porter la requête à la connaissance du Gouvernement, en l’invitant à présenter par écrit des observations sur sa recevabilité et son bien-fondé. Le Gouvernement a présenté ses observations le 21 février 2000 et le requérant y a répondu le 13 juillet 2000.

Le 28 septembre 2000, la Cour a déclaré la requête recevable.

Le 4 octobre 2000, le greffier de section s’est mise à la disposition des parties en vue de parvenir à un règlement amiable de l’affaire au sens de l’article 38 § 1 (b) de la Convention. Suite à un échange de correspondances entre les parties, le Gouvernement et le conseil du requérant ont envoyé, les 14 et 20 mars 2001 respectivement, des déclarations formelles d’acceptation du règlement amiable de l’affaire. EN FAIT

Au cours de l’année universitaire 1995-1996, le requérant dispensa des cours de vente à l’Institut universitaire de technologie d’Evry (« l’institut »). Il y exerça cette fonction pendant plus de sept mois, sans être rémunéré. Suite à l’envoi au directeur de l’institut de plusieurs courriers restés sans réponse, le requérant saisit le tribunal administratif de Versailles d’une demande en recouvrement des salaires impayés. Le 18 juillet 1996, le tribunal enregistra la requête.

Le 4 novembre 1996, l’institut déposa un mémoire.

10.

Les 26 novembre 1996, 30 janvier et 10 février 1997, les parties déposèrent des mémoires.

11.

Le 8 septembre 1997, le greffier du tribunal informa le requérant qu’il n’était pas possible de prévoir la date à laquelle l’affaire serait appelée à l’audience, en raison de l’encombrement du rôle.

12.

Le 25 juin 1999, le greffe avisa le requérant de ce que l’affaire ne pourrait vraisemblablement pas être appelée au rôle avant la fin du premier trimestre 2000.

13.

Par un jugement du 7 février 2000, le tribunal condamna l’institut à verser au requérant 13 460 francs au titre du paiement des heures de cours et de dommages-intérêts ainsi que 1 500 francs au titre des frais irrépétibles. EN DROIT

14.

La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante: « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n°48167/99, introduite par M. Michaël Jacques Hababou, le gouvernement français offre de verser à celui-ci la somme de 38 000 FRF (trente-huit mille francs) dès la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement amiable définitif de l’affaire. La présente déclaration n’implique de la part du gouvernement français aucune reconnaissance d’une violation de la Convention européenne des Droits de l’Homme en l’espèce. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »

15.

La Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant du requérant : « J’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement français selon laquelle il est prêt à me verser la somme de 38 000 FRF (trente-huit mille francs) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 48167/99 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la France à propos des faits à l’origine de ladite requête jusqu’au prononcé de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Je déclare l’affaire définitivement réglée. En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »

16.

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).

17.

Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Décide de rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 26 avril 2001 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Søren Nielsen Georg Ress Greffier adjoint Président

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze

CtEDO 2000-09-28

0,96

HABABOU contre la FRANCE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 48167/99 prezentate de Michael Jacques HABOU împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la septembrie 2000 într-o cameră compusă di

CtEDO 2004-10-19

0,95

AFFAIRE MAKHFI c. FRANCE

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL MAKHFI c. FRANȚA (solicitarea nr. 59335/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 19 octombrie 2004 DEFINITIVF 19/01/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenț

CtEDO 2003-10-09

0,95

AFFAIRE HAGER c. FRANCE

În cauza Hager c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte J.-P. Costa Caflisch Kūris Türmen mes Tsatsa-Nikolovska H.S. Greve, judecători și a dlui Berger,

CtEDO 2002-02-07

0,94

AFFAIRE H.L. c. FRANCE

STRASBURG 7 februarie 2002 DEFINITIVF 07/05/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza H.L. c. Franța, Curtea Europeană a Dr

CtEDO 2005-06-28

0,94

AFFAIRE BACH c. FRANCE

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA BACH c. FRANȚA (solicitarea nr. 64460/01) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 iunie 2005 DEFINIF 28/09/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor mo

{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}

Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Creează cont gratuit Am deja cont

Sursă