Karadeniz împotriva Turciei și încă o cauză

Publicat pe 30 mai 2023 SECȚIUNEA a doua Cerere nr. 56471/21 și 56472/21 Hasan KARADEN Instanțele se referă la declararea daunelor suferite de reclamanți ca urmare a faptului că, pe de o parte, proprietatea asupra terenului lor, pe de altă parte, a utilizării publice și, pe de altă parte, a deprecierii creanțelor lor sub efectul inflației. Potrivit reclamanților, situația denunțată a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție.

A fost încălcat dreptul reclamanților de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție Reclamanții au suferit un prejudiciu ca urmare a situației denunțate În la Werra Naturstein GmbH & Co KG c. Germania, n 32377/12, 19 ianuarie 2017 și Osmanyan și Amiraghyan c. Armenia, n 71306/11, 11 octombrie 2018), reclamanții au fost compensați de instanțele naționale la nivelul prejudiciului pe care l-au suferit Interesele moratorii la rata legală acordate de instanțele naționale creanțelor reclamanților au fost suficiente pentru a compensa deprecierea monetară legată de efectele inflației ( Akkuș c. Turcia, 9 iulie 1997, Rec., 1997 IV, Akac. Turcia, 23 septembrie 1998, Rec., 1998 VI, Todorov c. Bulgaria (dec.), nr 65850/01, 13 mai 2008, Cular c. Croația (dec.), 55213/07, 22 aprilie 2010 și Tașkaya c. Turcia (dec.), n 14004/06, § 51, 13 februarie 2018)

Publié le 30 mai 2023

DEUXIÈME SECTION

Requête n os 56471/21 et 56472/21 Hasan KARADENİZ et Kemal KARADENİZ contre la Türkiye introduite le 3 novembre 2021 communiquée le 12 mai 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

Les requêtes concernent l’allégation des dommages que les requérants auraient subis en raison d’une part de l’affectation de leur terrain, sans contrepartie, à un usage public et d’autre part de la dépréciation de leurs créances sous l’effet de l’inflation. Selon les requérants, la situation dénoncée a emporté violation de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leurs biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ? 2. Les requérants ont-ils subi un préjudice en raison de la situation dénoncée ? 3. Dans l’affirmative, compte tenu de la jurisprudence de la Cour ( Hakan Arı c. Turquie , n o 13331/07, 11 janvier 2011, Lallement c. France , n o 46044/99, 11 avril 2002, Werra Naturstein GmbH & Co KG c. Allemagne , n o 32377/12, 19 janvier 2017, et Osmanyan et Amiraghyan c. Arménie , n o 71306/11, 11 octobre 2018), les requérants ont-ils été indemnisés par les juridictions nationales à la hauteur du préjudice qu’ils ont subi ? 4. Les intérêts moratoires au taux légal accordés par les juridictions nationales aux créances des requérants ont-ils suffi à compenser la dépréciation monétaire liée aux effets de l’inflation ( Akkuș c. Turquie , 9 juillet 1997, Recueil des arrêts et décisions 1997 ‑ IV, Aka c. Turquie , 23 septembre 1998, Recueil 1998 ‑ VI, Todorov c. Bulgarie (déc.), n o 65850/01, 13 mai 2008, Cular c. Croatie (déc.), n o 55213/07, 22 avril 2010, et Tașkaya c. Turquie (déc.), n o 14004/06, § 51, 13 février 2018) ?