CASE OF JORDAN AGAINST THE UNITED KINGDOM

Rezoluția ResDH(2001)73 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 14 martie 2000 (finală la 14 iunie 2000) în cazul lui Stephen Jordan împotriva Regatului Unit (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 26 iunie 2001 la ședința 757 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Stephen Iordania pronunțată la 14 martie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 30280/96) împotriva Regatului Unit, depusă la 19 februarie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dl Stephen Jordan, un național britanic, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerile reclamantului cu privire la lipsa de independență a unei instanțe marțiale și absența unui drept executor de compensare în acest sens; întrucât în hotărârea sa din 14 martie 2000, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din convenție; - a considerat că a existat o încălcare a art. 5 alin. (5) din Convenție; - a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 3 500 de lire sterline în ceea ce privește costurile și cheltuielile, inclusiv orice valoare adăugată care poate fi taxabilă și că dobânzile simple la o rată anuală de 7,5% vor fi plătite la această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Regatului Unit în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că s-au luat deja măsuri pentru a evita noi încălcări de la fel ca cele constatate în acest caz, prin intrarea în vigoare la 1 aprilie 1997 din Legea forțelor armate din 1996 care a modificat dispozițiile relevante ale Actului armatei din 1955 și din Legea forțelor aeriene din 1955 (a se vedea Rezoluția DH (98) 11 în cazul Findlay împotriva Regatului Unit și Rezoluția DH (98) 12 în cazul Coyne împotriva Regatului Unit); și prin intrarea în vigoare la 1 aprilie 1997 din Regulamentele privind investigația și acordarea sumpărării (Army) din 1997, din care reglementările 20-24 furnizează remedii la deficiența constatată în sistemul militar de detenție înaintea procesului (a se vedea Rezoluția DH (2000) 82 în cazul Hood împotriva Regatului Unit); în cele din urmă, guvernul statului informat a Tribunalului a fost trimis direct în fața Curții; Având în vedere faptul că, la 19 septembrie 2000, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 14 martie 2000, și având luat act de faptul că reclamantul și-a renunțat dreptul la interesul implicit, având în vedere suma minimă implicată, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Regatului Unit, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2001)73

Concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 14 March 2000 (final on 14 June 2000)

in the case of Stephen Jordan against the United Kingdom

(Adopted by the Committee of Ministers on 26 June 2001

at the 757

th

meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Stephen Jordan case delivered on 14 March 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 30280/96) against the United Kingdom, lodged with the European Commission of Human Rights on 19 February 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr Stephen Jordan, a British national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the applicant’s complaints concerning the lack of independence of a court martial and the absence of an enforceable right to compensation in this respect;

Whereas in its judgment of 14 March 2000 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 5, paragraph 3, of the Convention;

- held that there had been a violation of Article 5, paragraph 5, of the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 3 500 pounds sterling in respect of costs and expenses including any added tax-value that may be chargeable and that simple interest at an annual rate of 7,5% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 14 March 2000, having regard to the United Kingdom’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as those found in this case, through the entry into force on 1 April 1997 of the Armed Forces Act 1996 which amended the relevant provisions of the Army Act 1955 and the Air Force Act 1955 (see Resolution DH (98) 11 in the Findlay case against the United Kingdom and Resolution DH (98) 12 in the Coyne case against the United Kingdom); and through the entry into force on 1 April 1997 of the Investigation and Summary Dealing (Army) Regulations of 1997, of which Rules 20 to 24 provide remedies to the shortcoming found in the military system of detention before trial (see Resolution DH (2000) 82 in the Hood case against the United Kingdom); finally the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 19 September 2000, after expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 14 March 2000, and having taken note of the fact that the applicant had waived his right to default interest in view of the minimal sum involved,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of the United Kingdom, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.