Jordan împotriva Regatului Unit

Rezoluția ResDH(2001)73 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 14 martie 2000 (definită la 14 iunie 2000) în cauza Stephen Jordan împotriva Regatului Unit (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 iunie 2001, cu ocazia reuniunii 757 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 14 martie 2000 în cauza Stephen Jordan și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 30280/96) formulată împotriva Regatului Unit, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 19 februarie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Stephen Jordan, resortisant britanic, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibile obiecțiunile referitoare la independența unei curți marțiale și la lipsa unui drept executoriu la compensare în această privință; având în vedere că, în hotărârea sa din 14 martie 2000, Curtea, în unanimitate;

- a spus că a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenție; - a spus că a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatul (5) din Convenție; - a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 3 500 de lire sterline pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, inclusiv orice sumă care poate fi datorată în temeiul TVA-ului, și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu cu 7,5 % laan de la expirarea termenului respectiv și până la plată; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 14 martie 2000, având în vedere obligația Regatului Unit de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Având în vedere că, în momentul examinării acestei cauze, guvernul statului pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză,

cu intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2011. aprilie 1997 din Legea privind forțele armate din 1996 care a modificat dispozițiile relevante ale Legii din 1955 privind forțele terestre și ale Legii din 1955 privind forțele aeriene (a se vedea Rezoluțiile DH (98) 11 din cauza Findlay împotriva Regatului Unit și DH (98) 12 din cauza Coyne împotriva Regatului Unit) și cu intrarea în vigoare la 1 aprilie 1997 aprilie 1997 din Regulamentele din 1997 privind anchetele și procedurile simplificate referitoare la armată (Instrucțiuni și Summary Dealing (Army) Regulations ), ale căror norme 20-24 au remediat deficiențele constatate în sistemul militar de detenție înainte de pronunțarea hotărârii (a se vedea Rezoluția DH (2000) 82 în cauza Hood împotriva Regatului Unit) ; în sfârșit, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză; având în vedere faptul că, la 19 septembrie 2000, după expirarea termenului de plată, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 14 martie 2000 și luând în considerare faptul că reclamantul a declarat că a renunțat la plata dobânzilor de întârziere având în vedere modicitatea acestora, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Regatului Unit,

acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)73 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 14 mars 2000 (définitif le 14 juin 2000) dans l’affaire Stephen Jordan contre le Royaume-Uni (adoptée par le Comité des Ministres le 26 juin 2001, lors de la 757 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 14 mars 2000 dans l’affaire Stephen Jordan et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 30280/96) dirigée contre le Royaume-Uni, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 19 février 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Stephen Jordan, ressortissant britannique, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevables les griefs relatifs à l’indépendance d’une cour martiale et à l’absence de droit exécutoire à compensation à cet égard ; Considérant que dans son arrêt du 14 mars 2000 la Cour, à l’unanimité ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 5, paragraphe 3,

de la Convention ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 5, paragraphe 5, de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 3 500 livres sterling au titre des frais et dépens, incluant tout montant pouvant être dû au titre de la TVA, et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 7,5 % l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions du requérant en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 14 mars 2000, eu égard à l’obligation qu’a le Royaume-Uni de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire,

avec l’entrée en vigueur le 1 er avril 1997 de la loi sur les forces armées de 1996 qui a modifié les dispositions pertinentes de la loi de 1955 sur l’armée de terre et de la loi de 1955 sur l'armée de l'air (voir les Résolutions DH (98) 11 dans l'affaire Findlay contre le Royaume-Uni et DH (98) 12 dans l'affaire Coyne contre le Royaume-Uni) ; et avec l’entrée en vigueur le 1 er avril 1997 des Règlements de 1997 sur les enquêtes et les procédures simplifiées concernant l’armée ( Investigation and Summary Dealing (Army) Regulations ), dont les règles 20 à 24 ont remédié aux lacunes constatées dans le système militaire de détention avant jugement (voir la Résolution DH (2000) 82 dans l’affaire Hood contre le Royaume-Uni) ; enfin le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 19 septembre 2000, après l’expiration du délai de paiement, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant la somme prévue dans l’arrêt du 14 mars 2000 et ayant noté que le requérant avait indiqué renoncer au paiement des intérêts de retard vu leur modicité, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.