CASE OF WILKINSON AND ALLEN AGAINST THE UNITED KINGDOM

Rezoluția ResDH(2001)162 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 februarie 2001 în cazul Wilkinson și Allen împotriva Regatului Unit (aprobată de Comitetul de Miniștri la 17 decembrie 2001 la ședința 775 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Wilkinson și Allen pronunțată la 6 februarie 2001 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat în două cereri (Nus. 31145/96 și 35580/97) împotriva Regatului Unit, depus la 13 aprilie 1996 și 1 aprilie 1997 de către dl Mark Wilkinson și dl Kevin Allen, doi resortisanți britanici, și declară admisibilă plângerea privind lipsa de independență și imparțialitate a instanțelor marțiale și nerespectul consecitiv al dreptului reclamanților la un proces echitabil; Amintind că cazul a fost prezentat în fața Curții de către Guvernul Statului pârât la 27 septembrie 1999; întrucât, în hotărârea sa din 6 februarie 2001, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a susținut că constatarea încălcării constituie în sine suficientă satisfacție, pentru orice prejudiciu moral presupuse de solicitanți; - a susținut că Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților, în termen de trei luni, respectiv 1 988,10 kilograme sterline și 1 022,25 kilograme sterline, pentru costurile și cheltuielile care includ orice impozită pe valoarea adăugată care poate fi taxabilă, și că dobânzile simple la o rată anuală de 7,5% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Regatului Unit în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași cazuri, în special prin modificarea dispozițiilor din Actul de armată din 1955 prin Actul de 1996 al Forțelor Armate, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 1997 (a se vedea Rezoluțiile DH (98) 11 din cauza Coyne împotriva Regatului Unit și DH (98) 12 în cazul Findlay împotriva Regatului Unit), și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în mod direct în cauză; Având în vedere faptul că, la 17 mai 2001, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârea din 6 februarie 2001, și având în vedere faptul că reclamanții au renunțat la dreptul la interesul implicit, având în vedere suma minimă implicată, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Regatului Unit, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2001)162

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 6 February 2001

in the case of Wilkinson and Allen against the United Kingdom

(Adopted by the Committee of Ministers on 17 December 2001

at the 775

th

meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Wilkinson and Allen case delivered on 6 February 2001 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in two applications (Nos. 31145/96 and 35580/97) against the United Kingdom, lodged with the European Commission of Human Rights on 13 April 1996 and 1 April 1997 under former Article 25 of the Convention by Mr Mark Wilkinson and Mr Kevin Allen, two British nationals, and that the Commission declared admissible the complaint concerning the lack of independence and impartiality of courts martial and the consequent non-respect of the applicants’ right to a fair trial;

Recalling that the case was brought before the Court by the government of the respondent state on 27 September 1999;

Whereas in its judgment of 6 February 2001 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the finding of violation constituted in itself sufficient just satisfaction a for any non-pecuniary damage alleged by the applicants;

- held that the government the respondent state was to pay the applicants, within three months, respectively, 1 988,10 pounds sterling and 1 022,25 pounds sterling, for costs and expenses which figures are inclusive of any value-added tax that may be chargeable, and that simple interest at an annual rate of 7,5% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 6 February 2001, having regard to the United Kingdom’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as that found in this case, notably through the modification of the provisions in the Army Act 1955 by the Armed Forces Act 1996 which entered into force on 1 April 1997, (see Resolutions DH (98) 11 in the Coyne case against the United Kingdom and DH (98) 12 in the Findlay case against the United Kingdom), and indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 17 May 2001, after expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in the judgment of 6 February 2001, and having taken note of the fact that the applicants has waived their right to default interest in view of the minimal sum involved,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of the United Kingdom, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.