CASE OF OLDHAM AGAINST THE UNITED KINGDOM

Rezoluția ResDH(2001)160 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 septembrie 2000 (finală la 26 decembrie 2000) în cazul Oldham împotriva Regatului Unit (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 17 decembrie 2001 la ședința 775 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Oldham pronunțată la 26 septembrie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 36273/97) împotriva Regatului Unit, depusă la 10 iulie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dl Eric Oldham, un național britanic, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea conform căreia reclamantul, un prizonier de viață discrețională, nu a putut obține o revizuire rapidă a legalității deținute de la următoarea ședință cu privire la cazul său în fața consiliului de pronunțare, a fost programată în doi ani; întrucât, în hotărârea sa din 26 septembrie 2000, Curtea în unanimitate: - a considerat că a existat o încălcare a art. 5 alin. (4) din Convenție; - a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 1 000 de lire sterline în ceea ce privește prejudiciile morale, 500 de lire sterline în ceea ce privește costurile și cheltuielile mai mici de 4 100 franci francezi care urmează să fie transformate în sterline sterline la rata aplicabilă la data depunerii hotărârii și că dobânzile simple la o rată anuală de 7,5% vor fi plătite pentru sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Regatului Unit în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că s-au luat deja măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași cazuri, în special prin adoptarea articolelor 28-34 din Legea privind infracțiunile (Sentences) din 1997 din 1 octombrie 1997 (a se vedea Rezoluția DH (98) 149 din Hotărârea Hussain împotriva Regatului Unit și Rezoluția DH (98) 150 din Hotărârea Singh împotriva Regatului Unit), și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în mod direct în cauză; Având în vedere că, la 29 decembrie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 26 septembrie 2000, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Regatului Unit, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2001)160

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 26 September 2000 (final on 26 December 2000)

in the case of Oldham against the United Kingdom

(Adopted by the Committee of Ministers on 17 December 2001

at the 775

th

meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Oldham case delivered on 26 September 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 36273/97) against the United Kingdom, lodged with the European Commission of Human Rights on 10 July 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr Eric Oldham, a British national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint that the applicant, a discretionary life prisoner, had been unable to obtain a speedy review of the lawfulness of his detention since the next hearing concerning his case before the Parole Board had been scheduled in two years’ time;

Whereas in its judgment of 26 September 2000 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 5, paragraph 4, of the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 1 000 pounds sterling in respect of non-pecuniary damage, 500 pounds sterling in respect of costs and expenses less 4 100 French francs to be converted into pounds sterling at the rate applicable at the date of delivery of the judgment and that simple interest at an annual rate of 7,5% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 26 September 2000, having regard to the United Kingdom’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as that found in this case, notably through the adoption of sections 28 to 34 of the Crime (Sentences) Act 1997 of 1 October 1997 (see Resolution DH (98) 149 in the Hussain case against the United Kingdom and Resolution DH (98) 150 in the Singh case against the United Kingdom), and indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 29 December 2000, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 26 September 2000,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of the United Kingdom, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.