AFFAIRE GOKTAS ET AUTRES c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle (règlement amiable)
AFFAIRE GOKTAS ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2001)
TURCIA (solicitarea nr. 31787/96) HOTĂRÂREA (reglementarea amiabilă) STRASBURG 25 septembrie 2001 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Göktaș și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din președintele meu Palm Thomassen dnii Gaukur Jörundsson Byrsan Casadevall Maruste judecători F. Gölcüklü judecător ad-hoc și al domnului O La originea cauzei se află o cerere (nr. 31787/96) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care 16 resortisanți ai acestui stat, Ali Göktaș, Jale Kurt, Fulya Apayd La 25 martie 1996, în conformitate cu art. 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor la lape și a libertăților fundamentale, reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către M. Mehmet Nur Terzi, Pelin Erda, Sabri Ergül, Sema Pekdaș, Hülya Üçp Gür, ministrul plenipotențiar, director general adjunct al Consiliului Europei și al drepturilor omului în apropierea Ministerului Afacerilor Externe din Ankara. Reclamanții declară că sunt victime ale unei încălcări a art. 5 alin. (3) din Convenție, întrucât durata custodiei lor a fost excesivă. Ca urmare a comunicării cererii adresate guvernului de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la data de 1 Noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 27 aprilie 1999, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat admisibilă cauza reclamanților reținuți în art. 5 alin. (3) din Convenție. La 5 iulie 2001 și, respectiv, 18 iunie 2001, guvernul și reclamanții au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări a cauzei. La 26 decembrie 1995, Jale Kurt, Fulya Apayd Ei au fost reținuți până la 5 ianuarie 1996 în sediul conducerii securității Manisa, secțiunea antiterorism. La 5 ianuarie 1996, reclamanții au fost aduși în fața judecătorului judecător la curtea de securitate a statului Izmir. Printr-un act de acuzare prezentat la 23 ianuarie 1996, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului Izmir le-a reproșat celor care au participat la activitățile ilegale ale IDP/C și au oferit asistență și sprijin acestei organizații. 168 și 169 din Codul Penal Turcesc, reprimată formarea de bande armate care puteau comite acte împotriva statului și a autorităților publice. 10. Prin hotărârea din 16 ianuarie 1997, Curtea de Securitate a lui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin Hotărârea din 20 ianuarie 1998, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea atacată și a trimis dosarul în fața primei instanțe. 12. Acțiunea intentată împotriva reclamanților este în prezent pendinte în fața Curții de Securitate a Reclamanții au depus o plângere împotriva funcționarilor de poliție responsabili de arestarea lor, susținând că aceștia le-au aplicat abuzuri în timpul arestării lor și au susținut că au fost obligați să semneze procesele-verbale de depoziție. 14. Prin actul de punere sub acuzare din 3 iunie 1996, procurorul Republicii Manisa a intentat în fața tribunalului o acțiune împotriva a zece funcționari de poliție. El le reproșa că au comis rele tratamente reclamanților în conformitate cu dispozițiile articolelor 243 și 245 din Codul penal turc care reprimă utilizarea torturii în vederea extorcării de mărturisiri ale inculpaților 15. Prin hotărârea din 11 martie 1998, în lipsa unor dovezi suficiente, tribunalul din Manisa i-a judecat pe funcționarii poliției. 16. Reclamanții și procurorul Republicii au formulat un recurs în recurs împotriva hotărârii primei instanțe. Bazându-se pe rapoartele medicale și pe dispozițiile Constituției turce și ale Codului penal care reprimă relele tratamente și tortura, precum și pe art. 3 din convenție, Curtea de Casație a încălcat hotărârea atacată și a trimis dosarul în fața tribunalului din Manisa. La 5 iulie 2001, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, semnată la 7 iunie 2001 declar că 1000 (o sută douăzeci de mii) franci francezi Özgür Zeybek 120 000 (o sută douăzeci de mii) franci francezi Münire Apayd 1000 (o sută zece mii) franci franțuzești Levent K'l'ç 100 000 (o sută o mie) franci francezi Jale Kurt 100 000 (o sută o sută de mii) franci francezi Așk 000 (85 000) franci francezi, precum și suma totală de 35 000 (treizeci și cinci de mii) franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată suportate. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor la plată. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Mai mult decât atât, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 18. Prin scrisorile din 7 februarie și 6 iunie 2001, guvernul a indicat că sumele menționate în regulamentele amiabile nu ar fi supuse nici unei taxe. 19. La 18 iunie 2001, Curtea primise următoarea declarație, semnată la aceeași dată de dl Terzi, la unul dintre reprezentanții reclamanților Notificăm că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 31787/96 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să ne plătească următoarele sume pentru prejudiciul material și moral: Mahir Göktaș 120 000 (o sută douăzeci de mii) franci francezi Ayse Mine Balkanl Erdoćan K mail'ç 110 000 (o sută zece mii) franci francezi Abdullah Yücel Karakaș 110 000 (o sută zece mii) franci francezi Levent K 000 (85 000) franci francezi Hüseyin Korkut 000 (85 000) franci francezi, precum și suma totală de 35 000 (treizeci și cinci de mii) franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată suportate. Acceptăm această propunere și, de asemenea, renunțăm la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. În plus, ne angajăm să nu solicităm, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 20. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție) și de scrisorile guvernului din 7 februarie și 6 iunie 2001 menționate mai sus. Curtea se asigură că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine] În acest sens, este necesar să se șteargă cauza rolului. PE CES, CURȚIA, ÎN L Președinte: Boyle Elizabeth Palm