- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 10 octombrie 2001
- Stat pârât
- GBR
- Concluzia
- Partly inadmissible
Dodds și 28 Applications împotriva Regatului Unit
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE PARTICIALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 59314/00 28 Cereri împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 10 octombrie 2001 în calitate de Camera compusă de J.-P. Președintele Costa Fuhrmann Kūris Doamna Tulkens Jungwiert Sir Nicolas Bratza Traja judecători și dna S. Dollé grefier având în vedere cererile de mai sus; După deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Circumstanțele cazului A se vedea tabelul atașat. Legea și practica internă relevantă În temeiul dreptului Regatului Unit, anumite prestații de securitate socială, inclusiv plata văduvă, alocarea mamei văduvă și a pensiunii văduvice, sunt plătite din Fondul Național de Asigurări.
Prin secțiunea 1 din Legea privind securitatea socială și beneficiile din 1992 („Legea din 1992”), fondurile necesare pentru a plăti astfel de beneficii trebuie furnizate prin intermediul contribuțiilor plătibile secretarului de stat pentru securitate socială de către câștigători, angajatori și alții, împreună cu anumite adăugari făcute la Fond de Parlament. Bărbații și femeile care câștigă sunt obligați să plătească aceleași contribuții de securitate socială în funcție de statutul lor de salariați sau de salariați independenți.
Plata adunătorilor în temeiul art. 36 din Legea 1992, o femeie văduvă are dreptul la plata unei văduve (în prezent, o plată forfetară de 1000 GBP) dacă: (i) ea este sub vârsta de pensie la momentul în care soțul ei a murit, sau el nu a avut atunci dreptul la o pensie de pensie de categorie A; (ii) soțul ei a îndeplinit anumite condiții specifice de contribuție de securitate socială prevăzute într-un program al Legii 1992. În temeiul articolului 37 din Legea din 1992, în măsura în care este relevantă, o femeie văduvă (și care nu s-a recăsătorit) are dreptul la alocarea mamei în anumite condiții, următoarele fiind condițiile relevante pentru situația prezentului caz: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Actului; și (ii) ea are dreptul să beneficieze de un copil în legătură cu un fiu sau fiica ei însuși și cu soțul său îndepărtat.
Indemnitatea mamei văduvăzi se ridică în prezent la 72,50 GBP pe săptămână, cu un supliment de 9,70 GBP pe săptămână în ceea ce privește copilul mai mare eligibil, și un supliment de 11,35 GBP pe săptămână în ceea ce privește alți copii. Pensiunea văduvă În temeiul articolului 38 din Legea din 1992, o femeie văduvă (și care nu este recăsătorită) are dreptul la pensia unei văduve în cazul în care: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Legii; și (ii) la data morții soțului ei a avut peste 45 de ani, dar sub 65 de ani; sau (iii) ea a încetat să aibă dreptul la alocarea unei mame văduvă în momentul în care avea peste 45 de ani, dar sub 65 de ani. Dacă reclamantul era o femeie, el ar putea aștepta cu nerăbdare dreptul la pensia unei văduvi, în viitor, atunci când el nu ar mai avea dreptul la alocarea mamei văduvă.
4. Pentru perioada până la 7 aprilie 1997, termenele pentru a solicita plata văduvă și alocația mamei văduvă au fost stabilite în Regulamentele privind securitatea socială (Claims and Payments) 1987 („Regulamentele din 1987”), dintre care art. 19 prevedea: „(6) Timpul stabilit pentru a solicita prestații care nu sunt specificate în coloana (1) a Agendei 4 este – ... (b) Douăsprezece luni în cazul beneficiilor … (7) Perioadele de șase și douăsprezece luni prevăzute de alineatul (6) sunt calculate de la orice zi în care, în afară de a satisface condiția depunerii unei cereri, reclamantul are dreptul la beneficiul în cauză.” Începând cu 7 aprilie 1997, art. 19 a fost modificat astfel încât să se citească: „(2) Timpul prescris pentru a solicita prestațiile menționate la alineatul (3) este de trei luni începând în ziua în care, în afară de a satisface condițiile depunerii unei cereri, reclamantul are dreptul la prestația în cauză.
(3) Beneficiile la care se aplică alineatul (2) sunt – (...) (g) beneficiile văduvei; (...)” Termenele stabilite în versiunea modificată a Regulamentului 19 se aplică tuturor cererilor de beneficii ale văduvelor făcute la 7 aprilie 1987, indiferent de data pierderii.
În plus, art. 1 alineatul (2) din Legea de administrare a securității sociale din 1992 prevede, în ceea ce privește cererile de plată a văduvei: „În cazul în care, în conformitate cu subsecțiunea (1) de mai sus, o persoană este obligată să facă o cerere sau să fie tratată ca fiind o cerere pentru o prestație pentru a avea dreptul la aceasta – (a) în cazul în care beneficiile este plata unei văduve, ea nu are dreptul la aceasta în ceea ce privește un deces care are loc mai mult de 12 luni înainte de data la care cererea este efectuată sau tratată ca fiind efectuată … ” 5. Secțiunea 262 alineatul (1) din Legea din 1988 privind impozitele asupra veniturilor și societății: „În cazul în care un bărbat căsătorit al cărui soție locuiește cu el moare, văduva sa are dreptul (a) pentru anul de evaluare în care se produce decesul, la o reducere a impozitului pe venit calculată prin referință la o sumă egală cu suma prevăzută la secțiunea 257A alineatul (1) pentru acest an, și (b) (cu excepția cazului în care ea se căsătorește din nou înainte de începerea acestuia) pentru următorul an de evaluare,
la o reducere a impozitului pe venit calculată prin referință la o sumă egală cu suma specificată la art. 257A alineatul (1) pentru acel an.” 6. Legea privind Reforma de bunăstare și pensii 1999 Legea privind reforma de bunăstare și pensii („Legea 1999”) introduce două noi prestații de securitate socială, Alocarea părinților văduvi și Indemnitatea de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa. Indemnitatea de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa. Ambele vor fi plătite bărbaților și femeilor care îndeplinesc condițiile de eligibilitate relevante. De asemenea, Legea de 1999 introduce o nouă plată de securitate socială, numită plată de lipsa de lipsa de lipsa, atât pentru bărbați, cât și pentru femei în locul platei de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa.
Părțile relevante ale Actului au intrat în vigoare la 1 aprilie 2001 și permit oricărui bărbat al cărui soție moare înainte, la data respectivă sau după aceea, sau oricărei femei ale căror soț moare la data respectivă sau după aceea, să solicite acordarea de alocare a Părinților Veduvi. De asemenea, permite oricărui bărbat al cărui soție moare la sau după data respectivă să solicite plată pentru livrare sau livrare în același mod ca o femeie al cărei soț moare la sau după acea dată. Legea din 1999 păstrează drepturile femeilor în temeiul Legii din 1992 ale căror soți au murit înainte de 1 aprilie 2001. Astfel, acestea vor continua să aibă dreptul la plată a văduvei, la alocarea mamei văduve și la pensia de văduvă în cazul în care sunt îndeplinite condițiile relevante de calificare.
7. Echivalentul precis al tuturor dispozițiilor de mai sus ale legislației primare și secundare figurează în legislația din Irlanda de Nord. Reclamanții se plâng că legislația britanică de securitate socială le discrimină din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenție luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Reclamanții în cerere nr. 63468/00, 63475/00 și 63484/00 depun aceleași plângeri și în ceea ce privește legislația fiscală britanică.
Reclamanții se plâng că lipsa de dispoziții privind prestațiile pentru văduvi în temeiul legislației britanice de securitate socială le discrimină din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 63468/00, 63475/00 și 63484/00 depun aceleași plângeri, de asemenea, în ceea ce privește lipsa prevederilor de achiziții fiscale pentru persoanele în temeiul legislației fiscale britanice. Toate reclamanții se plâng de încălcare continuă a deceselor soțiilor lor la datele stabilite la coloana 3 din tabel. art. 14 prevede: „Drumarea drepturilor și libertăților prevăzute în prezenta convenție este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” art. 8 prevede (dacă este cazul): „1.
Fiecare are dreptul de a respecta viața sa privată și de familie … Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor care sunt în conformitate cu legea și sunt necesare într-o societate democratică în interesele ... bunăstarea economică a țării … ” art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „1. Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Reclamanții susțin că, dacă ar fi fost femei și dacă soțiile lor ar fi fost bărbați, ar fi fost conștienți de dreptul lor la beneficiile văduvei în cazul morții lor. Ei susțin că acest drept ar fi inclus Plata Veduvei. Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 34 din Convenție, aceasta poate primi cereri de către persoane fizice și de alte persoane „clamând a fi victimă de o încălcare de către una dintre Înaltele părți contractante a drepturilor prevăzute în Convenție sau protocoalele sale”.
Pentru a pretinde că este o victimă a unei încălcări, o persoană trebuie să fie direct afectată de măsura impușită (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Buckley v. Regatul Unit din 25 septembrie 1996, Raporturile Hotărârilor și Deciziilor 1996-IV, p. 128, §§§ 56-59 și Valmont v. Regatul Unit , cerere nr. 36385/97 , hotărârea nr. 23 Martie 1999, nepublicate). În aceste cazuri, în perioada dintre soțiile lor” decesele, la datele prevăzute la coloana 3 a tabelului atașat și la datele la care au depus cererile pentru beneficiile văduvelor, astfel cum se prevede la coloana 4 a tabelului atașat, nu se poate spune că reclamanții au fost direct afectați de discriminarea la care se plâng, deoarece o femeie în aceeași poziție care nu a formulat nicio reclamație nu ar avea dreptul la beneficiile văduvelor în temeiul legislației interne.
În special, ea nu ar fi avut dreptul la plata unei văduve, care trebuie să fie solicitată, începând cu 7 aprilie 1997, în termen de trei luni de la moarte. În consecință, pentru perioada dintre decesul soției lor și data în care au depus cererile pentru beneficiile văduvelor, reclamanții nu pot pretinde că au fost victime de o încălcare a drepturilor acestora în temeiul Convenției și al Primului Protocol, și că cererile, în măsura în care acestea se referă la neînțelegerea beneficiilor văduvelor în această perioadă, sunt incompatibile ratione personae cu dispozițiile Convenției și trebuie declarate inadmisibile în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Unele dintre reclamanți se plâng, de asemenea, de discriminarea suferită de soțiile lor îndepărtate în ceea ce privește deciziile de refuzare a prestațiilor de văduvă a reclamanților.
Curtea observă că acest aspect al plângerilor nu susține probleme separate de cele susținute în ceea ce privește discriminarea presupusă că au fost suferite de reclamanții înșiși. Curtea a observat, de asemenea, că interesele justiției nu impun ca reclamanții să fie autorizați să-și reprezinte soțiile decedate în acest sens. Rezultă că acest aspect al plângerilor este, de asemenea, incompatibil ratione personae cu dispozițiile Convenției și trebuie declarat inadmisibil în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea restului cererii și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § 3 litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe guvernul contestat.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide suspendarea examinarea plângerilor reclamanților, în legătură cu cererile lor pentru beneficiile văduvelor, referitoare la discriminarea suferită de acestea în cursul perioadei de după data la care au depus cererile lor pentru beneficiile văduvelor; examinarea plângerilor reclamanților, în cererea nr. 63468/00, 63475/00 și 63484/00, a discriminării în legătură cu cererile lor de alocație fiscală pentru pierderi; declara inadmisibil restul cererii. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa
THIRD SECTION
PARTIAL DECISION
AS TO THE ADMISSIBILITY OF
Application no. 59314/00 28 Applications against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 10 October 2001 as a Chamber composed of Mr J.-P. Costa , President , Mr W. Fuhrmann , Mr P. Kūris , Mrs F. Tulkens , Mr K. Jungwiert , Sir Nicolas Bratza , Mr K. Traja , judges , and Mrs S. Dollé , Section Registrar , Having regard to the above applications; Having deliberated, decides as follows: THE FACTS A. The circumstances of the case See attached table. B. Relevant domestic law and practice Under United Kingdom law, certain social security benefits, including Widow’s Payment, Widowed Mother’s Allowance, and Widow’s Pension, are paid for out of the National Insurance Fund.
By Section 1 of the Social Security and Benefits Act 1992 (“the 1992 Act”), the funds required for paying such benefits are to be provided by means of contributions payable to the Secretary of State for Social Security by earners, employers and others, together with certain additions made to the Fund by Parliament. Male and female earners are obliged to pay the same social security contributions in accordance with their status as employed earners or self-employed earners.
Widow’s Payment Under Section 36 of the 1992 Act, a woman who has been widowed is entitled to a widow’s payment (currently a lump sum payment of GBP 1,000) if: (i) she is under pensionable age at the time when her husband died, or he was not then entitled to a Category A retirement pension; (ii) her husband satisfied certain specified social security contribution conditions set out in a Schedule to the 1992 Act.
Widowed Mother’s Allowance Under Section 37 of the 1992 Act, in so far as relevant, a woman who has been widowed (and who has not remarried) is entitled to a mother’s allowance on certain conditions, the following being the relevant conditions to the circumstance of the present case: (i) her husband satisfied the contribution conditions set out in a Schedule to the Act; and (ii) she is entitled to receive child benefit in relation to a son or daughter of herself and her late husband. The Widowed Mother’s Allowance currently amounts to GBP 72.50 per week, with an extra GBP 9.70 per week in respect of the eldest eligible child, and a further GBP 11.35 per week in respect of other children.
Widow’s Pension Under Section 38 of the 1992 Act, a woman who has been widowed (and who is not remarried) is entitled to a widow’s pension if: (i) her husband satisfied the contribution conditions set out in a Schedule to the Act; and (ii) at the date of her husband’s death she was over the age of 45 but under the age of 65; or (iii) she ceased to be entitled to a widowed mother’s allowance at the time when she was over the age of 45 but under the age of 65. If the applicant were a woman, he could look forward to entitlement to a Widow’s Pension in the future, when he would no longer be entitled to the Widowed Mother’s Allowance.
Time-limit for applications for benefits For the period up to 7 April 1997, the time-limits for claiming widow’s payment and widowed mother’s allowance were set out in the Social Security (Claims and Payments) Regulations 1987 (“the 1987 Regulations”), regulation 19 of which provided: “(6) The prescribed time for claiming benefits not specified in column (1) of Schedule 4 shall be – ... (b) twelve months in the case of ... widow’s benefit … (7) The periods of six and twelve months prescribed by paragraph (6) are calculated from any day on which, apart from satisfying the condition of making a claim, the claimant is entitled to the benefit concerned.” As of 7 April 1997, regulation 19 was amended so as to read: “(2) The prescribed time for claiming the benefits specified in paragraph (3) is three months beginning on the day on which, apart from satisfying the condition of making a claim, the claimant is entitled to the benefit concerned. (3) The benefits to which paragraph (2) applies are-(...) (g) widow’s benefit;(...)” The time-limits set out in the amended version of regulation 19 applied to all widows’ benefits claims made as of 7 April 1987, regardless of the date of bereavement. In addition, section 1(2) of the Social Security Administration Act 1992 provides, in relation to claims for Widow’s Payment: “Where under subsection (1) above a person is required to make a claim or to be treated as making a claim for a benefit in order to be entitled to it – (a) if the benefit is a widow’s payment, she shall not be entitled to it in respect of a death occurring more than 12 months before the date on which the claim is made or treated as made … ”
Bereavement Tax Allowance Section 262(1) of the Income and Corporation Taxes Act 1988 provides: “Where a married man whose wife is living with him dies, his widow shall be entitled – (a) for the year of assessment in which the death occurs, to an income tax reduction calculated by reference to an amount equal to the amount specified in section 257A(1) for that year, and (b) (unless she marries again before the beginning of it) for the next following year of assessment, to an income tax reduction calculated by reference to an amount equal to the amount specified in section 257A(1) for that year.”
The Welfare Reform and Pensions Act 1999 The Welfare Reform and Pensions Act (“the 1999 Act”) introduces two new social security benefits, Widowed Parent’s Allowance and Bereavement Allowance. The Widowed Parent’s Allowance replaces the Widowed Mother’s Allowance. The Bereavement Allowance replaces the Widow’s Pension. Both will be payable to men and women who meet the relevant qualifying conditions. The 1999 Act also introduces a new social security payment, called a Bereavement Payment, payable both to men and women in place of the Widow’s Payment. The relevant parts of the Act entered into force on 1 April 2001 and allow any man whose wife dies before, on or after that date, or any woman whose husband dies on or after that date, to apply for Widowed Parent’s Allowance. It also allows any man whose wife dies on or after that date to apply for Bereavement Payment or Bereavement Allowance in exactly the same way as a woman whose husband dies on or after that date. The 1999 Act preserves the entitlements of women under the 1992 Act whose husbands died before 1 April 2001. They will thus continue to be entitled to the Widow’s Payment, Widowed Mother’s Allowance and Widow’s Pension where the relevant qualifying conditions are met.
Northern Ireland Precise equivalents of all of the above provisions of primary and secondary legislation appear in Northern Ireland legislation. COMPLAINT The applicants complain that British social security legislation discriminates against them on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. The applicants in application nos. 63468/00, 63475/00 and 63484/00 make the same complaint also in respect of British tax legislation. THE LAW The applicants complain that the lack of provision for widowers’ benefits under British social security legislation discriminates against them on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. The applicants in application nos. 63468/00, 63475/00 and 63484/00 make the same complaint also in respect of lack of provision for bereavement tax allowance for men under British tax legislation. All applicants complain of a continuing violation from their wives’ deaths on the dates set out at column 3 of the table attached. Article 14 states: “The enjoyment of the rights and freedoms set forth in this Convention shall be secured without discrimination on any ground such as sex, race, colour, language, religion, political or other opinion, national or social origin, association with a national minority, property, birth or other status.” Article 8 provides (as relevant): “1. Everyone has the right to respect for his private and family life … 2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of ... the economic well-being of the country … ” Article 1 of Protocol No. 1 states: “1. Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. 2. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.” The applicants claim that, had they been women and had their wives been men, they would have been aware of their entitlement to widow’s benefits in the event of their death. They claim that this entitlement would have included Widow’s Payment. The Court recalls that under Article 34 of the Convention it may receive applications from individuals and others “claiming to be the victim of a violation by one of the High Contracting Parties of the rights set forth in the Convention or the protocols thereto”. In order to claim to be a victim of a violation, a person must be directly affected by the impugned measure (see, for example, the Buckley v. the United Kingdom judgment of 25 September 1996, Reports of Judgments and Decisions 1996-IV, p. 128, §§ 56-59 and the Valmont v. the United Kingdom , application no. 36385/97, decision of 23 March 1999, unpublished). In the present cases, during the period between their wives’ deaths, on the dates set out at column 3 of the table attached, and the dates on which they lodged their claims for widows’ benefits, as set out at column 4 of the table attached, the applicants cannot be said to have been directly affected by the discrimination of which they complain, since a woman in the same position who had made no claim would have had no entitlement to widows’ benefits under domestic law. In particular she would have had no entitlement to a Widow’s Payment, which must, since 7 April 1997, be applied for within three months of the death. It follows that for the period between their wives’ deaths and the dates on which they lodged their claims for widows’ benefits the applicants cannot claim to have been victims of a violation of their rights under the Convention and First Protocol, and that the applications, insofar as they relate to non-entitlement to widows’ benefits during this period, are incompatible ratione personae with the provisions of the Convention and must be declared inadmissible in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. Certain of the applicants complain also about discrimination suffered by their late wives in respect of the decisions to refuse the applicants widows’ benefits. The Court observes that this aspect of the complaints does not raise any issues separate to those raised in respect of the discrimination alleged to have been suffered by the applicants themselves. The Court further observed that the interests of justice do not require that those applicants be authorised to represent their deceased wives in this connection. It follows that this aspect of the complaints is also incompatible ratione personae with the provisions of the Convention and must be declared inadmissible in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. The Court considers that it cannot, on the basis of the file, determine the admissibility of the remainder of each application and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 3(b) of the Rules of Court, to give notice of them to the respondent Government. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to adjourn the examination of the applicants’ complaints, in connection with their claims for widows’ benefits, relating to discrimination suffered by them during the period after the dates on which the they lodged their claims for widows’ benefits; Decides to adjourn the examination of the applicants’ complaints, in application nos. 63468/00, 63475/00 and 63484/00, of discrimination in connection with their claims for bereavement tax allowance; Declares inadmissible the remainder of each application. S. Dollé J.-P. Costa Registrar President