Borgers împotriva Belgiei

Rezoluția ResDH(2001)108 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 30 octombrie 1991 în cazul Borgers împotriva Belgiei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 15 octombrie 2001 la a 764-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 54 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Borgers, pronunțată la 30 octombrie 1991, și transmis în aceeași zi Comitetului miniștrilor; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 1205/86) împotriva Belgiei, depusă la 5 decembrie 1985 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl André Borgers, un național belgian, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea că, în ceea ce privește lipsa de șanse de a răspunde la concluziile reprezentantului biroului procurorului în cursul ședinței anterioare Cour de cassation, hotărârea în materie penală și participarea reprezentantului biroului procuror la deliberarea; reamintind că cazul a fost prezentat în fața Curții la 11 iulie 1990 și de guvernul belgian la 26 septembrie 1990; întrucât în hotărârea sa din 30 octombrie 1991, Curtea: deținută cu 18 voturi împotrivă patru,

că s-a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție; deținută cu două și două voturi împotrivă două, că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 113 250 de franci belgi în ceea ce privește costurile și cheltuielile; respins în unanimitate, restul cererii pentru o justă satisfacție; având în vedere Rezoluția provizorie DH (98) 133, cu privire la echitatea audierilor în cadrul procedurilor de la Cur de Cassare, adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 aprilie 1998 în cea de-a 626-a ședință în care Comitetul a arătat, având în vedere informațiile furnizate de Guvernul Statului pârât, că și-a exercitat în mod provizoriu funcțiile în temeiul articolelor 54 și 32 din Convenție; având în vedere Regulamentul adoptat de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11; având în vedere invitația guvernului statului contestat să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 30 octombrie 1991, având în vedere obligația Belgiei în temeiul articolului anterior 53 din Convenția de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri,

Guvernul Statului pârât a furnizat Comitetului informații privind măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări de la fel ca cele constatate în prezenta hotărâre (această informație figurează în apendicele prezentei rezoluții); Având în vedere că, la 12 martie 1999, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 30 octombrie 1991, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Belgiei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 54 din Convenția în acest caz.

Apendice la Rezoluția ResDH(2001)108 Informații furnizate de Guvernul Belgiei în cadrul examinării cazului Borgers de către Comitetul de Miniștri Guvernul Belgiei subliniază că, imediat după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului a rendu hotărârea în cazul Borgers, Cour de cassation în mod provizoriu a introdus o nouă practică prin care reclamanții pot răspunde la avizul reprezentantului biroului procurorului, iar aceasta din urmă nu mai participă la deliberări. Această măsură a fost, de asemenea, aplicată, în cadrul procedurii civile, imediat după emiterea hotărârii Curții Europene în cauza Vermeulen și, în cadrul procedurii disciplinare, imediat după emiterea hotărârii în cauza Van Orshoven.

Această practică a fost acum consemnată în Codul Judiciar, pentru a se conforma integral legislația belgienă cu cerințele Convenției: Actul din 14 noiembrie 2000 de modificare a Codului Judiciar în ceea ce privește intervenția Reprezentantului biroului procurorului în cadrul procedurilor în fața Cour de cassation și, în cazuri civile, instanțele care hotărăsc în fond și modifică articolele 420bis și 420ter din Codul de Procedință Penală au fost publicate în Jurnalul Oficial la 19 decembrie 2000, astfel cum au intrat în vigoare în acea zi. În primul rând, art. 1107 din Codul Judiciar a fost modificat și prevede acum că: „După raport, reprezentantul biroului procurorului își dă concluzii. Părțile se aud atunci.

(...) Atunci când concluziile reprezentantului biroului procurorului sunt scrise, părțile pot, nu mai târziu de audiere și numai ca răspuns la concluziile reprezentantului biroului procurorului, prezenta un memorandum, în care nu pot adăuga noi argumente. Orice parte poate solicita la audiere ca cazul să fie reținut, astfel încât el să poată răspunde oral sau într-un memorandum, la concluziile scrise sau orale ale reprezentantului biroului procurorului. Curtea trebuie să precizeze momentul în care trebuie prezentat un memorandum.” Ar trebui subliniat faptul că legea prevede că avizul reprezentantului biroului procurorului va fi comunicat reprezentanților legali ai părților sau chiar al părților dacă nu sunt reprezentate.

În al doilea rând, dispoziția prevăzută la art. 1109 din Codul judiciar, care permite reprezentantului biroului procurorului să participe la deliberări, cu excepția cazurilor în care el însuși a apelat la Cour de Cassation , a fost revocat, iar acesta a fost înlocuit după cum urmează: „Ședința publică a președintelui, în prezența reprezentantului biroului procurorului, și în prezența registratorului”. Guvernul Belgiei consideră că nu există niciun risc suplimentar de încălcare a tipului de încălcări constatate în acest caz și că, în consecință, a respectat obligațiile sale în temeiul articolului 53 din Convenție.

Resolution ResDH(2001)108 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 30 October 1991 in the case of Borgers against Belgium (Adopted by the Committee of Ministers on 15 October 2001 at the 764th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of former Article 54 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Borgers case delivered on 30 October 1991 and transmitted the same day to the Committee of Ministers; Recalling that the case originated in an application (No. 12005/86) against Belgium, lodged with the European Commission of Human Rights on 5 December 1985 under former Article 25 of the Convention by Mr André Borgers, a Belgian national, and that the Commission declared admissible the complaint that regarding of the lack of opportunity to respond to the conclusions of the representative of the prosecutor’s office during the hearing before the Cour de cassation, ruling in criminal matters, and the participation of the representative of the prosecutor’s office in the deliberation; Recalling that the case was brought before the Court by the Commission on 11 July 1990 and by the Belgian Government on 26 September 1990;

Whereas in its judgment of 30 October 1991 the Court: - held by eighteen votes to four, that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention; - held by twenty-two votes to two, that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months, 113 250 Belgian francs in respect of costs and expenses; - dismissed unanimously, the remainder of the claim for just satisfaction; Having regard to Interim Resolution DH (98) 133, regarding the fairness of hearings in proceedings before the Cour de Cassation, adopted by the Committee of Ministers on 22 April 1998 at its 626th meeting during which the Committee indicated, in the light of information given by the government of the respondent state, that it has provisionally exercised its functions under former Articles 54 and 32 of the Convention; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention as amended by Protocol No. 11; Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 30 October 1991, having regard to Belgium’s obligation under former Article 53 of the Convention to abide by it; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers,

the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken preventing new violations of the same kind as that found in the present judgment (this information appears in the Appendix to this resolution); Having satisfied itself that on 12 March 1999, the government of the respondent state paid the applicant the sum provided for in the judgment of 30 October 1991, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Belgium, that it has exercised its functions under former Article 54 of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2001)108 Information provided by the Government of Belgium during the examination of the Borgers case by the Committee of Ministers The Government of Belgium points out that, immediately after the European Court of Human Rights had given judgment in the Borgers case, the Cour de Cassation provisionally introduced a new practice whereby applicants may reply to the opinion of the representative of the prosecutor’s office, and the latter no longer takes part in the deliberations. This measure was also applied, in civil proceedings, immediately after the issue of the European Court’s judgment in the Vermeulen case, and, in disciplinary proceedings, immediately after the issue of the judgment in the Van Orshoven case.

This practice has now been enshrined in the Judicial Code, to bring Belgian law fully into line with the requirements of the Convention: the Act of 14 November 2000, amending the Judicial Code in respect of the intervention of the Representative of the prosecutor’s office in proceedings before the Cour de Cassation and, in civil cases, the courts deciding on the merits, and amending Articles 420bis and 420ter of the Code of Criminal Procedure was published in the Official Gazette on 19 December 2000, and so came into force on that day. First, Article 1107 of the Judicial Code has been amended and now provides that: “After the report, the representative of the prosecutor’s office shall give his conclusions.

The parties shall then be heard. (…) When the conclusions of the representative of the prosecutor’s office are in writing, the parties may, not later than the hearing and solely in reply to the conclusions of the representative of the prosecutor’s office, submit a memorandum, in which they may not adduce new arguments. Any party may request at the hearing that the case be held over, so that he can reply orally, or in a memorandum, to the written or oral conclusions of the representative of the prosecutor’s office. The court shall specify the time by which a memorandum must be submitted.” It should be emphasised that the Act provides that the opinion of the representative of the prosecutor’s office is to be communicated to the parties’ legal representatives or to the parties themselves if they are not represented.

Secondly, the provision contained in Article 1109 of the Judicial Code allowing the representative of the prosecutor’s office to attend the deliberations, except in cases where he himself had appealed to the Cour de Cassation , has been revoked. It has been replaced as follows: “judgments shall be given at a public hearing by the President, in the presence of the representative of the prosecutor’s office, and with the registrar in attendance”. The Government of Belgium believes that there is no further risk of violations of the kind found in this case, and that it has accordingly complied with its obligations under the former Article 53 of the Convention.