CtEDO 23.10.2001 Auto

AFFAIRE TARTAGLIA c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
23.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE TARTAGLIA c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA TARTAGIA c. ITALIA (solicitarea nr. 48402/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 23 octombrie 2001 DEFINIF 23/01/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cauza Tartaglia c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domnii J-P. Costa președinte Fuhrmann Kūris Tulkens domnii Jungwiert Traja judecători del Tufo, judecător ad hoc, și domnul T.L. Early grefier adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 2 octombrie 2001, Rend la chetă că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o instanță îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, domnul Cosimo Tartaglia ( reclamantul a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 31 iulie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Cererea a fost înregistrată la 28 mai 1999 sub numărul dosarului 48402/99. Reclamantul este reprezentat de dl Romano, avocat la Benevent. Guvernul italian ( Cu toate acestea, Curtea a declarat că cererea este admisibilă la data de 26 septembrie 2000 de către agentul său, U. Leanza, și de către co-agentul său, dl V. Esposito. La data de 23 noiembrie 1989, reclamantul și-a numit fostul angajator, la La 21 mai 1991 s-a inițiat procedura de declarare a cauzei, dintre cele șase audieri prevăzute între 26 septembrie 1991 și 8 aprilie 1993, patru au vizat o expertiză, una a fost inițiată din oficiu și una a fost redusă pentru a permite părților să-și prezinte concluziile; ceea ce a avut loc la 8 iulie 1993. Prin hotărârea din 9 noiembrie 1994, al cărei text a fost depus la grefa din 10 februarie 1995, Tribunalul s-a declarat incompetent pentru motivul că cauza se referea la raportul de muncă dintre angajator și reclamant. La 22 iunie 1995, reclamantul a solicitat recurs la Curtea de Apel din Napoli. Prima audiere a avut loc la 26 octombrie 1995. Cele trei audieri care au avut loc între 25 iunie 1995 ianuarie 1996 și 27 iunie 1996 au fost repuse pentru a permite părților să-și prezinte concluziile; acest lucru a avut loc la 7 noiembrie 1996. La rejudecare în fața camerei competente a avut loc la 9 ianuarie 1998. printr-o hotărâre din 16 ianuarie 1998, al cărei text a fost depus la grefă la 6 În februarie 1998, instanța de apel a confirmat competența instanțelor administrative și a respins recursul. În ceea ce privește VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENȚIE, reclamantul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum s-a formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 13. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprejm de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 15. Reclamantul solicită 35 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 16. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 14 000 000 000 ITL pentru prejudiciul moral. Procedură și cheltuieli de judecată 17. Reclamantul solicită, de asemenea, 10 872 180 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 18. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 3 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și la data la care se acordă reclamantului. Interese moratorii 19. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 14 000 000 (14 milioane) lire italiene pentru daune morale și 3 000 000 (trei milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 23 octombrie 2001, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul T.L. Early J.-P. Costa Modululr Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-02-28
0,97
AFFAIRE TARANTINO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE TARANTINO c. ITALIE (Requête n° 51122/99) ARRÊT STRASBOURG 28 février 2002 DÉFINITIF 28/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2002-02-28
0,97
AFFAIRE TRETOLA c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE TRETOLA c. ITALIE (Requête n° 51152/99) ARRÊT STRASBOURG 28 février 2002 DÉFINITIF 28/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-01-16
0,97
AFFAIRE P.I. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE P.I. c. ITALIE (Requête n° 47000/99) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2001 DÉFINITIF 16/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE MOSTACCIUOLO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MOSTACCIUOLO c. ITALIE (Requête n° 52926/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2001-10-23
0,97
AFFAIRE STEFANUCCI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE STEFANUCCI c. ITALIE (Requête n° 48406/99) ARRÊT STRASBOURG 23 octobre 2001 DÉFINITIF 23/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
Sursă