AFFAIRE GALASSO c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

25.10.2001

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE GALASSO c. ITALIE (CtEDO, 2001)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA GALASSO c. ITALIA Cerere nr. 44231/98 HOTĂRÂREA STRASBURG 25 octombrie 2001 DEFINITIVF 25/01/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Galasso c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din dnii Res președinte Pastor Ridruejo Caflisch Cabral Barreto V.H. B utkevych, judecătorii mei Vajić M. D el Tufo, judecător ad hoc, și a domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 4 octombrie 2001, Rend la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere formulată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, domnul Luigi Francesco Galasso ( Tribunalul a declarat cererea admisibilă la 9 noiembrie 2000. De fapt, la 23 septembrie 1981, reclamantul l-a numit pe fratele său, dl C.G., în fața tribunalului din Cosenza pentru a obține împărțirea mai multor clădiri. 26 martie 1982, judecătorul a numit un expert, care a depus jurământul la 19 noiembrie 1982, după o rejudecare din oficiu și o trimitere din cauza absenței expertului. Din cele șase audieri stabilite între 1 iulie 1983 și 18 aprilie 1985, doi au fost revocați din oficiu și patru, deoarece raportul de experiență nu fusese depus la grefare. În februarie 1986, părțile au solicitat judecătorului să redacteze un proiect de partajare a clădirilor și a dus la prezentarea concluziilor la 19 iunie 1986. Această ședință a fost trimisă la 7 mai 1987 pentru a permite părților să își prezinte poziția cu privire la proiectul de partajare. În urma solicitării părților din 16 octombrie 1986, data la care a avut loc încuviințarea a fost înaintată la 4 decembrie 1986. În ziua următoare, judecătorul de punere în funcțiune a ordonat încuviințarea expertului pentru cinstirea din 4 iunie 1987. Audiențele stabilite între 16 iulie 1987 și 16 iulie 1987. noiembrie 1989 au fost trimise înapoi pentru că completarea de experiență încredințată expertului nu a fost depusă la grefa. Această ultimă audiere a fost amânată din oficiu la 5 noiembrie 1991. În ziua următoare, judecătorul, cu privire la faptul că expertul nu și-a îndeplinit misiunea, a numit un nou expert și a fixat o audiere la 21 ianuarie 1992. 1992. Cele două audieri care au urmat s-au referit la completarea de competențe. La 14 decembrie 1993, părțile au prezentat concluziile lor. 1995, dar nu a avut loc decât la 18 iunie 1997. printr-o hotărâre definitivă din 25 iunie 1997, al cărei text a fost depus la grefă în aceeași zi, tribunalul a declarat executoriu proiectul de divizare propus de ultimul expert. Printr-o ordonanță din aceeași zi, instanța a retrimis apoi părțile în fața judecătorului în instanță din 7 noiembrie 1997 pentru tragerea la sorți a loturilor. La 6 februarie 1998, părțile au pus capăt litigiului și au demis la gref textul unui regulament amiabil. PE VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE recurentul a susținut că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil mai puțin decât se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 13. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 15. Moștenitorii reclamantului solicită suma globală de 51 138 În schimb, Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere; în schimb, aceasta consideră că fiecare moștenitor al reclamantului trebuie să aibă 25 000 000 ITL pentru prejudiciul moral. Interese moratorii 17. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5% l an. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L că statul pârât trebuie să plătească fiecărui moștenitor al reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 25 000 000 (85 milioane) lire italiene pentru daune morale că această sumă va crește cu 3,5 % l an de la expirarea termenului respectiv și până la plata restantă cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 25 octombrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte