CASE OF COEME AND OTHERS AGAINST BELGIUM

Rezoluția ResDH(2001)164 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 iunie 2000 (finală la 19 octombrie 2000) în cazul Coëme și alții împotriva Belgiei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 17 decembrie 2001 la ședința 775 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Coëme și în alte cazuri pronunțate la 22 iunie 2000 și transmise Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că hotărârea Curții a devenit finală la 19 octombrie 2000, deoarece, la această dată, Guvernul Statului pârât și reclamantul au fost informați că cererea lor de reexaminare înainte de Marea Camera a fost respinsă; reamintind că cazul a fost originat în cinci cereri (Nus. 32492/96, 32547/96, 32548/96, 33209/96 și 33210/96, în fața Belgiei, au depus Comisiei Europene a Drepturilor Omului, respectiv, la 23 iulie 1996, 1 august 1996, 5 august 1996, 8 august 1996 și 31 iulie 1996 în conformitate cu art. 25 din Convenția, de către dl Guy Coëme, dl Jean Louis Mazy, dl Jean-Louis Stalport, dl Auguste Merry Hermanus și dl Camille Javeau, cinci resortisanți belgi, și că Curtea, a saisit cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea cu privire la: - lipsa legislației de punere în aplicare care reglementează procedura de examinare a fondurilor procedurii împotriva miniștrilor în temeiul articolului 103 din Constituție și dificultățile care decurg pentru apărarea reclamanților; - aplicarea articolului 21 din legea din 17 aprilie 1978, astfel cum a fost modificată de art. 25 din legea din 24 decembrie 1993, - trimiterea celor patru solicitanți, care nu au exercitat niciodată responsabilitatea ministerială înaintea Cour de cassation - refuzul Cour de cassation de a prezenta întrebările preliminare privind reglementarea conexiunii și prelungirea perioadei de prelungire la Curtea de Jurisdicție administrativă și de procedură, - faptul că Cour de casă a respins anumite declarații formulate de dl Stalport în cursul audierii sale la 16 martie 1994, ca martor, ca și cum ar fi constituit o mărturie, - pretenția excesivă de lungime a procedurii penale împotriva dlui Hermanus, - la faptul că Cour de casă Amintind că cel de-al treilea reclamant, dl Jean-Louis Stalport, a murit în cursul procedurii și că moștenitorii săi, soția sa și fiicele sale, au exprimat dorința de a continua procedura; întrucât în hotărârea sa din 22 iunie 2000, Curtea: - deținută, în unanimitate, că s-a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenția europeană privind drepturile omului în ceea ce privește dl Coëme, deoarece lipsa legislației de punere în aplicare care reglementează procedura de proces al miniștrilor în temeiul articolului 103 din Constituție l-a privat de un proces echitabil; - deținută, în unanimitate, că nu a fost necesar să se examineze plângerile formulate în acest cont în temeiul articolului 6 alineatele (2) și (3); - deținută, în unanimitate, că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție în sensul că Curtea de Casație nu a fost un tribunal "înființat prin lege" în sensul art. 6 din Convenție pentru a încerca dl Mazy, dl Stalport, dl Hermanus și dl Javeau; - deținută, în unanimitate, că nu este necesar să se examineze plângerea prezentată în acest cont în temeiul articolului 14 din Convenție; - deținută, în unanimitate, că nu este necesar să se examineze plângerea dlui Mazy, dl Stalport, dl Hermanus și dl Javeau că nici o lege privind procedura nu a fost adoptată în temeiul articolului 103 din Constituție; - deținută, cu patru voturi împotrivă la trei, că nu s-a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție din cauza refuzului Curții de casă de a prezenta întrebările preliminare privind reglementarea conexiunii și prelungirea perioadei de prelungire la Curtea de jurisdicție administrativă și de procedură; - deținută, în unanimitate, că nu a fost necesar să se examineze plângerea în temeiul articolului 13 privind refuzul de a prezenta întrebările preliminare Curții de Jurisdicție administrativă și de Procedură; - deținută cu patru voturi împotrivă la trei, că nu s-a încălcat art. 6 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește afirmația că Curtea de casă nu este un tribunal independent și imparțial; - deținută cu patru voturi împotrivă la trei, că nu s-a încălcat art. 6 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește interviul cu dl Stalport; - deținută, în unanimitate, că nu s-a încălcat art. 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește durata procedurii penale împotriva dlui Hermanus; - deținută, în unanimitate, că nu s-a încălcat art. 7 din Convenție; - a deținut, în unanimitate, că Statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, 300 000 de franci belgi, dlui Mazy, dlui Hermanus, dlui Javeau și moștenitorilor dlui Stalport; - deținut, în unanimitate, că Statul pârât trebuie să plătească, în același termen de trei luni, pentru costuri și cheltuieli, 400 000 de franci Belgiei către dl Coëme, și 760 000 de franci belgi către dl Mazy, către dl Hermanus, și către dl Javeau și moștenitorii dlui Stalport; - deținută, în unanimitate, că dobânzile simple la o rată anuală de 7% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - respinse, în unanimitate, restul cererii pentru satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Belgiei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că, după faptele prezentului caz și înaintea Curții și-a pronunțat hotărârea, legislația a fost modificată (a se vedea §§ 68 și 69, pagina 30 din hotărâre) și că nu există niciun risc de repetare a încălcărilor constatate; întrucât Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții în limba franceză, precum și o traducere în olandeză și în limba germană au fost publicate pe site-ul internet al Ministerului Belgiei de Justiție (http: // www.just.fgov.be) și trimise autorităților în cauză; Având în vedere că, la 18 și 19 ianuarie 2001, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârea din 22 iunie 2000, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Belgiei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2001)164

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 22 June 2000 (final on 19 October 2000)

in the case of Coëme and others against Belgium

(Adopted by the Committee of Ministers on 17 December 2001

at the 775

th

meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Coëme and others case delivered on 22 June 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the judgment of the Court became final on 19 October 2000 since, at this date, the government of the respondent state and the applicant were informed that their request for a re-hearing before the Grand Chamber had been dismissed;

Recalling that the case originated in five applications (Nos. 32492/96, 32547/96, 32548/96, 33209/96 and 33210/96) against Belgium, lodged with the European Commission of Human Rights respectively on 23 July 1996, 1 August 1996, 5 August 1996, 8 August 1996 and 31 July 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr Guy Coëme, Mr Jean Louis Mazy, Mr Jean-Louis Stalport, Mr Auguste Merry Hermanus and Mr Camille Javeau, five Belgian nationals, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning:

- the lack of implementing legislation governing the procedure for examining the merits of the proceedings against ministers pursuant to section 103 of the Constitution and the difficulties which ensue for the applicants’ defence,

- the application of section 21 of the law of 17 April 1978, as modified by under former Article 25 of the law of 24 December 1993,

- the sending of the four applicant, who had never exercised ministerial responsibility before the

Cour de cassation

,

- the refusal of the

Cour de cassation

to submit the

preliminary questions concerning the connection rule and

extension of the limitation period to the Administrative Jurisdiction and Procedure Court,

- the fact that the

Cour de cassation

had withheld certain statements made by Mr Stalport during his hearing on 16 March 1994, as a witness, as if they constituted a confession,

- the alleged excessive length of the criminal proceedings against Mr Hermanus,

- to the fact that the

Cour de cassation

would be structurally and traditionally under the influence of the prosecution.

Recalling that the third applicant, Mr Jean-Louis Stalport died in the course of the proceedings and that his heirs, his wife and his daughters, have expressed the wish to continue the proceedings;

Whereas in its judgment of 22 June 2000 the Court:

- held, unanimously, that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the European Convention on Human Rights in respect of Mr Coëme, in that the lack of implementing legislation governing the procedure for the trial of ministers under Article 103 of the Constitution had deprived him of a fair trial;

- held, unanimously, that it was not necessary to examine the complaints raised on that account under paragraphs 2 and 3 of Article 6 of the Convention;

- held, unanimously, that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention in that the Court of Cassation had not been a tribunal "established by law" within the meaning of Article 6 of the Convention to try Mr Mazy, Mr Stalport, Mr Hermanus and Mr Javeau;

- held, unanimously, that it was not necessary to examine the complaint raised on that account under Article 14 of the Convention;

- held, unanimously, that it was not necessary to examine the complaint of Mr Mazy, Mr Stalport, Mr Hermanus and Mr Javeau that no law on procedure had been enacted pursuant to Article 103 of the Constitution;

- held, by four votes to three, that there had been no violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention on account of the Court of Cassation’s refusal to submit the preliminary questions concerning the connection rule and extension of the limitation period to the Administrative Jurisdiction and Procedure Court;

- held, unanimously, that it was not necessary to examine the complaint under Article 13 concerning the refusal to submit the preliminary questions to the Administrative Jurisdiction and Procedure Court;

- held, by four votes to three, that there had been no violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention as regards the allegation that the Court of Cassation was not an independent and impartial tribunal;

- held, by four votes to three, that there had been no violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention as regards the interview with Mr Stalport;

- held, unanimously, that there had been no violation of Article 6 § 1 of the Convention as regards the length of the criminal proceedings against Mr Hermanus;

- held, unanimously, that there had been no violation of Article 7 of the Convention;

- held, unanimously, that the respondent State was to pay, within three months from the date at which the judgment became final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, 300 000 Belgian francs, to Mr Mazy, to Mr Hermanus, to Mr Javeau and to the heirs of Mr Stalport;

- held, unanimously, that the respondent State was to pay, within the same time-limit of three months, for costs and expenses, 400 000 Belgium francs to Mr Coëme, and 760 000 Belgian francs to Mr Mazy, to Mr Hermanus, and to Mr Javeau and to the heirs of Mr Stalport;

- held, unanimously, that simple interest at an annual rate of 7% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed, unanimously, the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 22 June 2000, having regard to Belgium’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that, after the facts of the present case and before the Court had delivered its judgment, the legislation had been modified (see §§ 68 and 69, page 30 of the judgment) and that there is no risk of repetition of the violations found;

Whereas the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment in French, as well as a translation in Dutch and in German had been published on the Internet site of the Belgian Ministry of Justice

(http : //www.just.fgov.be)

and sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 18 and 19 January 2001, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in the judgment of 22 June 2000,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Belgium, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.