AFFAIRE SESSA c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

12.02.2002

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE SESSA c. ITALIE (CtEDO, 2002)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA SESSA c. ITALIA (Recuperarea nr. 52959/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 Februarie 2002 DEFINITIVF 12/05/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cazul Sessa c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președintele dnii Pellonpää Pastor Ridruejo Ferrari Bravo Fischbach Casadevall Pavlovschi judecători și al dlui O reclamantul a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 20 septembrie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Cererea a fost înregistrată la data de 26 noiembrie 1999 sub numărul de dosar 52959/99. Leanza, și de către co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 22 martie 2001. ÎN FAVOAREA sa la 16 octombrie 1982, reclamantul și cinci persoane i-au atribuit domnului A. și domnului A. în fața Tribunalului din Napoli pentru a obține revenirea la status quo-ul quo ante al unui teren și repararea daunelor suferite ca urmare a comportamentului acestora din urmă. Din cele nouăsprezece audieri stabilite între 3 februarie 1983 și 8 februarie 1990, patru au vizat depunerea documentelor, alte opt experți, două au vizat admiterea martorilor, trei au fost amânate la cererea părților și două au fost reprogramate din oficiu. La 3 aprilie 1990, părțile au solicitat o expertiză suplimentară. Printr-o ordonanță din 4 martie 1991, al cărei text a fost depus la grefă la 6 martie 1991, judecătorul a respins cererea menționată și a fixat ședința pentru prezentarea concluziilor la 2 mai 1991. Ședința pledoariilor a fost stabilită la 29 aprilie 1992. printr-o hotărâre din 25 mai 1992, al cărei text a fost depus la grefă la 20 martie 1993, judecătorul a acceptat parțial cererile reclamantului. A. și dl A. au făcut apel la Curtea de Apel din Napoli. Reclamantul a făcut un apel incident. Instrucțiunea a început la 23 iunie 1994 și părțile și-au prezentat concluziile la 6 aprilie 1995. Ședința pledoariilor în fața camerei competente a fost stabilită la 2 octombrie 1996. printr-o hotărâre din 9 aprilie 1995. octombrie 1996, al cărui text a fost depus la grefa din 7 noiembrie 1996, Curtea de Apel a anulat hotărârea Tribunalului din Napoli pentru încălcarea principiului respectării contradictoriei și a ordonat reclamantului să reia procedura în fața instanței competente. La 11 octombrie 1997, reclamantul a reluat procedura în fața Tribunalului din Torre Annunziata, care fusese instituit între timp. În februarie 1999, acestea au solicitat admiterea martorilor și judecătorul s-a reținut. Prin ordonanța din 18 februarie 1999, al cărei text a fost depus la grefă în aceeași zi, judecătorul a aprobat audierea martorilor, a numit un expert și a amânat cazul la 22 aprilie 1999. În ziua următoare, au fost audiați martori, judecătorul a numit un alt expert și a fixat sonda la 14 octombrie. 1999. La 20 octombrie 1999, a avut loc o audiere și judecătorul l-a trimis la 24 aprilie 2000 pentru audierea martorilor. În iulie 2000, a avut loc o audiere, iar judecătorul a ordonat reunirea prezentei cauze cu o altă cauză din cauza conexității lor obiective. În aceeași zi, a retrimis cauza la 2 octombrie 2000 pentru a-l putea preveni pe președintele Tribunalului de joncțiune. A la sonda din 6 noiembrie 2000, au fost audiați martori, iar judecătorul a fixat interdicția la data de 10 ianuarie 2001. Prin hotărârea din 18 aprilie 2001, al cărei text a fost depus la grefa din 23 aprilie 2001 Aprilie 2001, Tribunalul a declarat litispendența cauzei cu o altă cauză pendinte în fața instanței de apel din Napoli, asupra căreia Curtea nu a prezentat nici o informație. Printr-o ordonanță din aceeași zi, tribunalul dispune radierea cererii de rol. Potrivit informațiilor furnizate de reclamant, hotărârea a devenit definitivă la 13 iulie 2001. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul "timp rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 10. 13 Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 3484/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1).14, după examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 100 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 17. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 20 000 de euro (EUR) pentru prejudiciul moral. Drept și cheltuieli de judecată 18. Reclamantul, care este adresat unui avocat pentru cuantificarea daunelor sale, solicită, de asemenea, 3 672 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 19. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii în fața Curții și acordă reclamantului. Interese moratorii 20. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data d adoptarea prezentei hotărâri a fost de 3 % l an. PE CES, CURȚA, ÎN LÂNĂ, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 20 000 EUR (80 000 EUR) pentru daune morale și 1 000 EUR (mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 3 % l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 12 februarie 2002, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Michael O