CtEDO 12.02.2002 Auto

AFFAIRE MESITI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE MESITI c. ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA MESITI c. ITALIA (solicitarea nr. 56101/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 Februarie 2002 DEFINITIVF 12/05/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Mesiti c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președintele dnii Pellonpć Pastor Ridruejo Ferrari Bravo, Fischbach Casadevall, Pavlovschi judecători și al dlui O reclamantul a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 14 martie 1998 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Cererea a fost înregistrată la 29 martie 2000 sub numărul dosarului 56101/00. Reclamantul este reprezentat de dl P. Iorio, avocat la Roma. Curtea a declarat cererea admisibilă la 10 aprilie 2001. La 24 iulie 1982, domnul Leanza l-a numit pe reclamant și pe alte trei persoane în fața Tribunalului din Roma pentru a obține împărțirea unei moșteniri. Punerea în aplicare a cauzei a început la 19 octombrie 1982, data la care părțile au solicitat reunirea prezentei proceduri cu o altă pendinte între aceleași părți în fața aceleiași instanțe. printr-o ordonanță din 12 noiembrie 1982, președintele Tribunalului a dispus reunirea procedurilor. În urma unei audieri, la 27 octombrie 1983, părțile au solicitat judecătorului să numească un expert și judecătorul s-a rezervist să decidă, printr-o ordonanță din 18 noiembrie 1983, judecătorul a numit un expert. La 19 ianuarie 1984, pârâtele au solicitat joncțiunea prezentei proceduri cu o altă pendinte între aceleași părți, iar judecătorul se rezerva să decidă. februarie 1984, al cărui text a fost depus la grefe la 28 februarie 1984, judecătorul de punere în funcțiune a ordonat reunirea și a amânat cazul la 14 mai 1984. La acea dată, domnul domnul a opus această ordonanță, iar judecătorul a amânat cazul la 9 septembrie 1984. În ziua următoare, judecătorul a respins opoziția menționată și expertul a depus jurământul. La 26 februarie 1988, părțile și-au prezentat concluziile și judecătorul a amânat cazul la 30 iunie 1988. La acea dată, părțile au solicitat o trimitere pentru a examina și mai mult raportul de expertiză. 1988, părțile și-au prezentat concluziile și judecătorul a stabilit data ședinței de audiere a pledoariilor la 19 ianuarie 1989. Această ședință a fost trimisă de două ori în vederea unei soluționări amiabile a cauzei. Cele nouă ședințe stabilite între 20 octombrie 1989 și 17 martie 1993 au fost exmatriculate deoarece părțile nu au depus la dosar anumite documente și două - din 2 martie 1993. februarie 1990 - 20 decembrie 1990 și de la 9 aprilie 1992 la 24 octombrie 1992 - au fost amânate din oficiu. Din cele douăsprezece audieri stabilite între 24 iunie 1993 și 20 iunie 1996, patru au fost dedicate depunerii la grefa documentelor, patru au fost amânate în vederea unei soluționări amiabile a cazului, una a fost consacrată unui supliment de expertiză, una a fost exmatriculată pentru că avocații făceau grevă și două au fost amânate pentru a permite părților să-și prezinte concluziile. Ședința de pledoarii a avut loc la 3 aprilie 1997 și a continuat, la cererea părților, la 3 iulie 1997. printr-o hotărâre definitivă din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 9 iulie 1997 Aprilie 1998, Tribunalul a declarat succesiunea ereditară deschisă și a trimis părțile în fața judecătorului pentru punerea în funcțiune. Prima audiere a avut loc la 18 decembrie 1998, data la care părțile au vărsat documente la dosar și-au prezentat concluziile. Ședința de pledoarii a fost stabilită la 29 aprilie 1999. Printr-o hotărâre definitivă din 6 mai 1999, al cărei text a fost depus la grefa din 23 martie 2000, tribunalul dispune de o parte din bunurile de la l'moștenitori și supune părțile în fața judecătorului de punere în funcțiune pentru a stabili un proiect de divizare pentru restul bunurilor. Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 10. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 24 iulie 1982 și s-a încheiat la 23 martie 2000 12. Prin urmare, a durat 17 ani și opt luni pentru o instanță. 13. Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 200 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 17. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 24 000 de euro (EUR) pentru prejudiciul moral. Procedură și cheltuieli de judecată 18. Reclamantul solicită, de asemenea, 15 898 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne. 19. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale. Interese moratorii 20. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3 % l an. DE CES, CURȚA, ÎN LUANIMITATE, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 24 000 EUR (24 000 EUR) pentru daune morale; că această sumă va fi mărită cu un interes simplu cu 3 % l an de la data Expiră acest termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcută în franceză, apoi comunicată în scris la 12 februarie 2002, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE ZOTTI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ZOTTI c. ITALIE (Requête n° 52966/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2001-12-06
0,96
AFFAIRE CENTI c. ITALIE (n° 2)
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CENTI c. ITALIE (n° 2) (Requête n° 44432/98) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE MOSTACCIUOLO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MOSTACCIUOLO c. ITALIE (Requête n° 52926/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE SPOSITO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE SPOSITO c. ITALIE (Requête n° 56094/00) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE IT.R. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE IT.R. c. ITALIE (Requête n° 56088/00) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
Sursă