CtEDO 12.02.2002 Auto

AFFAIRE STABILE c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE STABILE c. ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA STABILE c. ITALIA (Recuperarea nr. 5290/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 Februarie 2002 DEFINITIVF 12/05/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Stabile c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolae Bratza președinte dnii Pellonpä Pastor Ridruejo Ferrari Bravo Fischbach Casadevall Pavlovschi judecători și ale dlui O reclamanta a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 9 februarie 1998 în temeiul articolului 25 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Cererea a fost înregistrată la data de 26 noiembrie 1999 sub numărul de dosar 52909/99. Recurenta este reprezentată de M. Chiappetta și dl Caterini, avocați din Laino Borgo (Cosenza). Guvernul italian (atmosfera este reprezentată de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 22 martie 2001. Domnule, în fața judecătorului judecător din Mormanno (Cosenza) pentru a obține constatarea mutării unei detenții de trecere, constatarea mitoyenezei unui zid și demolarea unei părți din acoperișul proprietății pârâtului. Din cele șapte audieri stabilite între 23 iunie 1989 și 18 februarie 1991, una privind depunerea de memorii, două au fost amânate din oficiu, trei au fost amânate la cererea pârâtilor La 25 martie 1991, judecătorul și-a rezervat decizia cu privire la cererea de numire a unui expert. Prin ordonanța din 28 martie 1991, judecătorul a acceptat această cerere și a fixat la tribunal la data de 6 mai 1991 pentru depunerea jurământului expertului ; cu toate acestea, în ziua următoare, cauza a fost amânată la 13 mai 1991, deoarece expertul nu a fost informat cu privire la data la care a avut loc audierea. Cele 13 audieri stabilite între 30 octombrie 1991 și 6 decembrie 1995, opt dintre ele au fost amânate pentru că nu fusese depus la grefa sa raportul său, trei au fost revocate din oficiu, una la cererea părților și una din cauza unei greve a avocaților. Cele opt audieri stabilite între 28 februarie 1996 și 21 octombrie 1998, una a fost amânată din oficiu, una a fost amânată la cererea părților și două la cererea pârâtilor. . Din care una a încercat să ajungă la o soluționare a cauzei în amănunțime, una la audierea părților și trei la cererea părților de fixare a datei ședinței de prezentare a concluziilor. Aceasta din urmă a avut loc la 10 martie 1999. La data respectivă, dezbaterile au fost stabilite la 6 octombrie 1999; cu toate acestea, acestea au fost retrimise mai întâi la 20 octombrie 1999 la cererea pârâtului, fără opoziție din partea reclamantei, și apoi din oficiu la 4 octombrie 2000. Cu toate acestea, la o dată nespecificată, președintele Tribunalului a atribuit cauza colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (sezione stralcio) La 29 ianuarie 2001, instanța a pronunțat hotărârea la data de 25 iunie 2001. În conformitate cu informațiile furnizate de reclamantă, la data de 29 octombrie 2001 nu a mai fost depusă nici o hotărâre. în termen rezonabil, conform dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenție, astfel de cuvinte Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 25 mai 1989 și procedura era încă în curs de desfășurare la 29 octombrie 2001. [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. (1). Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta solicită 20 050 800 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și 18 000 000 pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 16. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde recurentei aproximativ suma solicitată, și anume 9 296 În plus, reclamanta solicită 3 355 316 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 6 969 074 ITL pentru cele suportate în fața Curții. 18. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR pentru cheltuielile de judecată și cheltuielile de judecată ale procedurii în fața Curții și acordă recurentei. Interese moratorii 19. Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3 % l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L 44 alin. (2) din Convenție, 9 296 EUR (9 mii două sute nouăzeci și șase de euro) pentru daune morale și 2 000 EUR (două mii de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă cu 3 % l de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 12 februarie 2002, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE AN.M. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE AN.M. c. ITALIE (Requête n° 52979/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE TOMMASO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE TOMMASO c. ITALIE (Requête n° 52922/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE VENTRONE c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VENTRONE c. ITALIE (Requête n° 52960/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE SPOSITO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE SPOSITO c. ITALIE (Requête n° 56094/00) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2002-02-12
0,97
AFFAIRE ZOTTI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ZOTTI c. ITALIE (Requête n° 52966/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
Sursă