CtEDO 12.02.2002 Auto

AFFAIRE VAZZANA c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE VAZZANA c. ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA VAZZANA c. ITALIA (Cercetarea nr. 56086/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 Februarie 2002 DEFINIF 12/05/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Vazzana c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolae Bratza președinte dnii Pellonpää Pastor Ridruejo Ferrari Bravo, Fischbach Casadevall, Pavlovschi judecători și al dlui O La 24 iunie 1993, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamanta a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Drepturilor Omului. Cererea a fost înregistrată la 29 martie 2000 sub numărul de dosar 56086/00. Guvernul italian (atlul este reprezentat de agentul său, M. Leanza și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 10 aprilie 2001. P. vinovat de omucidere voluntară asupra persoanei dlui V., tatăl reclamantei, și l-a condamnat la repararea daunelor morale și materiale suferite de recurentă și a opt membri ai familiei sale, precum și la plata unei anumite sume ca garanție. Ca urmare a hotărârii penale, la 22 iunie 1970, reclamanta și familia sa au prezentat Tribunalului din Sassari o cerere de a putea interveni într-o sechestrare imobiliară începută la 12 octombrie 1963 de domnul B. împotriva domnului P. pentru a recupera suma de 53 000 000 de lire italiene pentru daune morale și materiale. Din cele 62 de audieri stabilite între 18 decembrie 1972 și 13 În decembrie 1994, patruzeci și patru au vizat proiectul de divizare a sumelor obținute ca urmare a vânzării anumitor bunuri ale domnului P., șase au fost amânate din oficiu, patru au vizat o expertiză și un supliment la aceasta din urmă, trei au vizat depunerea documentelor, trei au fost amânate pentru a permite prezentarea M.P. și două au fost amânate din cauza mutației judecătorului. Printr-o ordonanță din 30 mai 1995, judecătorul execuției a cerut creditorilor să precizeze valoarea creanțelor lor și a fixat următoarea ședință la 21 noiembrie 1995. iulie 1997, una a fost consacrată stabilirii valorii creanțelor, șapte au vizat proiectul de divizare, două au fost dedicate solicitării unor părți de a numi un al doilea expert și una a fost amânată din oficiu. Prin ordonanța din 4 ianuarie 1998, judecătorul execuției a numit un expert și a amânat cazul. februarie 1998 și 27 noiembrie 2001, cinci au vizat expertiza, una referitoare la depunerea documentelor, cinci au fost amânate la cererea părților și patru de către judecător. La 11 decembrie 2001 s-a stabilit următorul cuvânt. La data respectivă, judecătorul a amânat cazul la 29 ianuarie 2002. Recurenta susține că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 10. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 22 iunie 1970 și procedura este încă în curs de desfășurare. 11. Prin urmare, a durat mai mult de treizeci și unu de ani și șapte luni pentru o instanță. Cu toate acestea, perioada care trebuie luată în considerare nu începe decât odată cu luarea în considerare, la 1 iunie 1970 August 1973, recunoașterea dreptului la recurs individual de către Italia și, prin urmare, este de peste 28 de ani și cinci luni pentru o instanță. 12. Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. (1). Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta solicită 30 581 650 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și s.e.n. pentru ca aceasta să stabilească valoarea prejudiciului moral pe care l-ar fi suferit. 16. Curtea nu a primit o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde recurentei 50 000 În plus, reclamanta solicită 20 224 869 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și se prezintă Curții pentru a stabili cuantumul celor suportate în fața Curții. 18. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea referitoare la cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 500 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii în fața Curții și le acordă recurentei. Interese moratorii 19. Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3 % l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L 44 alin. (2) din Convenție, 50 000 EUR (cinci mii EUR) pentru daune morale și 500 EUR (cinci cenți EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 3 % l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 12 februarie 2002, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE VINCENZA FERRARA c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VINCENZA FERRARA c. ITALIE (Requête n° 52916/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
CtEDO 2002-02-12
0,96
AFFAIRE VACCARELLA c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VACCARELLA c. ITALIE (Requête n° 52967/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2001-12-06
0,95
AFFAIRE MEZZENA c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE MEZZENA c. ITALIE (Requête n° 49311/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2002-02-12
0,95
AFFAIRE CAZZATO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE CAZZATO c. ITALIE (Requête n° 52915/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2002-02-28
0,95
AFFAIRE TAZZA c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE TAZZA c. ITALIE (Requête n° 52810/99) ARRÊT STRASBOURG 28 février 2002 DÉFINITIF 28/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
Sursă