BABER AND OTHERS v. TURKEY

Decizia nr. 68137/01 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), de către Selim BABER și alții împotriva Turciei, ședința la 28 februarie 2002 ca Camera compusă din Președintele Ress Cabral Barreto, Caflisch Kūris Türmen Hedigan Dna H.S. Greve și dl V. Berger Secționar, având în vedere cererea depusă la 1 iulie 1998, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentat de Guvernul și de reclamanții la 15 ianuarie 2002 și, respectiv, 9 noiembrie 2001, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, al căror nume sunt enumerate în apendice, sunt resortisanți turci, reprezentați în fața Curții de către dl Selvi, un avocat care practică în Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1991, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostradelor ( Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), un organism de stat responsabil, printre altele , pentru construcția autostrăzii, a expropriat o parcelă de teren aparținând reclamanților din Ankara pentru a construi autostrada centrală Ankara. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcela de teren aparținând reclamanților și această sumă a fost plătită acestora atunci când a avut loc expropriarea. În urma cererilor de compensare sporită ale reclamanților, la 28 Iunie 1994 Curtea Civilă de Jurisdicție Generală din Ankara le-a acordat compensații suplimentare plus un dobânzi la rata legală de 30 % pe an. Această hotărâre a fost susținută de Curtea de Casație la 15 mai 1995 și valoarea corespunzătoare a fost plătită reclamanților la 3 februarie 1998. Toate detaliile referitoare la data deciziei finale de către Curtea de Casație, valoarea compensației suplimentare și data și valoarea plății sunt indicate în tabelul de mai jos. DATA DECIZIE FINALĂ DELIVATĂ DE TRIBUNALUL DE CASAZARE PRIVIND COMPENSIUNEA ADIȚIONALĂ (INTERESTE ȘI COSTURILE LEGALE) (în lira turcă) DATA DE PAIEMENT Amendamentul de plăți (INCLUIREA INTERESELOR STATUTORICE LA TABILA DE 30 % PER ANNUM ȘI COSTURI) (în lira turcă) 15.05.1995 1.044.606.150 03.02.1998 2.820.591.000 COMPLAINT Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că în momentul în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, au fost plătite dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor lor și autoritățile au întârziat să le plătească sumele relevante. În urma contactelor informale dintre solicitanți și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească 25.000 de dolari americani dlui Selim Baber, dna Eșe Baber, dna Sultan Çeltikoğlu, dl Ziya Uslu, dl Fahrettin Sağ, dl Tevfik Karabulut, dl Mehmet Turalı, dna Sevim Ata7, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 68137/01. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării deciziei de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă se plătește în dolari americani unui cont bancar numit de către solicitanți, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Plata va constitui rezoluția finală a cazului...” Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească 25.000 de dolari americani (20 de mii) care acoperă prejudiciu material și moral și costuri pentru dl Selim Baber, dna Eșe Baber, dna Sultan Çeltikoğlu, dl Ziya Uslu, dl Fahrettin Sağ, dl Tevfik Karabulut, dl Mehmet Turalı, dna Sevim Ata7, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 68137/01 în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins...” Curtea ia act de acordul atins între părți în sensul articolului 39 din Convenție și este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă din Convenția și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista cazurilor sale. Vincent Berger Georg Ress Registrul Președintele Apendice LISTA APLICAȚII 1. Selim Baber locuiește în Ankara. 2. Eșe Baber locuiește în Ankara. 3. Sultan Çeltikoğlu locuiește în Ankara. 4. Ziya Uslu, născut în 1929, locuiește în Ankara. 5. Fahrettin Sağ, născut în 1928, locuiește în Ankara. 6. Tevfik Karabulut locuiește în Ankara. 7. Mehmet Turalı locuiește în Ankara. 8. Sevim Ata7, locuiește în Ankara.

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 68137/01

by Selim BABER and Others

against Turkey

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 28

February 2002 as a Chamber composed of

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

I.

Cabral Barreto,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

P.

Kūris

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

J.

Hedigan

,

Mrs

H.S.

Greve

,

judges

,

and Mr V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 1 July 1998,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case submitted by the Government and the applicants on 15

January

2002 and 9 November 2001 respectively,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, whose names are listed in the appendix, are Turkish nationals. They are represented before the Court by Mr

Selvi, a lawyer practising in Ankara.

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

In 1991, the General Directorate of National Roads and Highways (

Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü

), a state body responsible,

inter alia

, for motorway construction, expropriated a plot of land belonging to the applicants in Ankara in order to build the Ankara Central Motorway. A committee of experts assessed the value of the plot of land belonging to the applicants and this amount was paid to them when the expropriation took place.

Following the applicants’ requests for increased compensation, on 28

June 1994 the Ankara Civil Court of General Jurisdiction awarded them additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30 % per annum. This decision was upheld by the Court of Cassation on 15 May 1995 and the due amount was paid to the applicants on 3 February 1998.

All the details as to the date of final decision by the Court of Cassation, the amount of additional compensation and the date and amount of payment are indicated in the table below.

DATE OF FINAL DECISION DELIVERED BY THE COURT OF CASASATION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION (INTERESTS AND LEGAL COSTS ARE NOT INCLUDED)

(In Turkish liras)

DATE OF PAYMENT

AMOUNT OF PAYMENT (INCLUDING STATUTORY INTEREST AT THE RATE OF 30 % PER ANNUM AND COSTS)

(in Turkish liras)

15.05.1995

1,044,606,150

03.02.1998

2,820,591,000

COMPLAINT

The applicants complain under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that at a time when the annual rate of inflation in Turkey had been very high, they had been paid insufficient interest on additional compensation received following the expropriation of their land and the authorities had delayed in paying them the relevant amounts.

THE LAW

Following informal contacts between the applicants’ and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Turkey offer to pay 25,000 (twenty-five thousand) United States dollars to Mr Selim Baber, Ms Eșe Baber, Ms Sultan Çeltikoğlu, Mr Ziya Uslu, Mr Fahrettin Sağ, Mr Tevfik Karabulut, Mr Mehmet Turalı, Ms Sevim Ataseven with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 68137/01. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights.

This sum shall be paid in US dollars to a bank account named by the applicants, free of any taxes and charges that may be applicable. The payment will constitute the final resolution of the case...”

The Court received the following declaration from the representative of the applicant:

“I note that the Government of Turkey

are prepared to pay 25,000 (twenty-five thousand) United States dollars covering pecunary and non pecuniary damage and costs to Mr Selim Baber, Ms Eșe Baber, Ms Sultan Çeltikoğlu, Mr Ziya Uslu, Mr Fahrettin Sağ, Mr Tevfik Karabulut, Mr Mehmet Turalı, Ms Sevim Ataseven with a view to securing a friendly settlement of the application no. 68137/01 pending before the Court.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicants have reached...”

The Court takes note of the agreement reached between the parties within the meaning of Article 39 of the Convention. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President

APPENDIX

LIST OF APPLICANTS