AFFAIRE LATTANZI ET CASCIA c. ITALIE

În cazul Lattanzi și Casscia c. Italia, această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din convenție. În cazul Lattanzi și Cascia c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Domnii C.L. Rozakis președintele Ferrari bravo, G. Bonello, P. Lorenzen, N. Vajić, Kovler Steiner judecători și al dlui E. Fribergh grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 7 martie 2002, Rend la hotărâre, adoptat la această dată, la originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și cetățenii italieni, dnii Domenica Lattanzi și Maria Agata Cascia ( Curtea a declarat că cererea este admisibilă la 28 septembrie 2000 DE către agentul său, dl Leanza, și de către co-agentul său, dl V. Esposito.

La 5 aprilie 1990, recurentele, angajate la Camera de Comerț de la Roma, au recurs la grefa Tribunalului Administrativ Regional din Lazio pentru a obține recunoașterea dreptului acestora la reevaluarea fondurilor de previzionare și condamnarea administrației la plata sumelor aferente. În aceeași zi, recurentele au prezentat o cerere de stabilire a datei la care a fost stabilită data la care a avut loc încuviințarea. La 2 decembrie 1991, ele au prezentat o cerere de fixare urgentă a datei de încuviințare. La 21 februarie 1992, președintele a stabilit data la care a avut loc la 9 iulie 1992. printr-o hotărâre din acea zi, al cărei text a fost depus la grefă la 14 decembrie 1992, Tribunalul a respins acțiunea recurentelor.

La 30 martie 1993, recurentele au solicitat în fața Consiliului de Stat. La 27 ianuarie 1995, președintele a amânat cauza la o dată care nu a fost precizată în dreptul unei hotărâri a Curții Constituționale privind legalitatea Legii nr. 68 din 1993 intrată în vigoare între timp. Prin hotărârea din 28 iunie 1995, al cărei text a fost depus la grefa din 12 iulie 1995, Curtea Constituțională a declarat problema legalității nefondate. La 25 octombrie CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Recurentele susțin că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție.

Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) … Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 13. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil.

În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Cascia 146 283 000 ITL în ceea ce privește prejudiciul material și acestea sunt în sarcina Curții pentru a stabili valoarea prejudiciului moral pe care l-ar fi suferit. 16. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde fiecărui reclamant 6 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral.

Prospături și cheltuieli de judecată 17. Recurentele se adresează Curții pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și solicită 584 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 18. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma solicitată, și anume 301,62 EUR, pentru procedura în fața Curții și, prin urmare, acordă 150,81 EUR fiecărei recurente.

Interese moratorii 19. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3 % l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 6 000 EUR (șase mii EUR) pentru daune morale și 150,81 EUR (o sută cincizeci de cenți) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată care vor fi majorate cu o dobândă simplă cu 3 % la an începând cu Expiră acest termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 28 martie 2002, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Președinte

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE LATTANZI ET CASCIA c. ITALIE (Requête n° 44334/98) ARRÊT STRASBOURG 28 mars 2002 DÉFINITIF 28/06/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Lattanzi et Cascia c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : MM. C.L. Rozakis , président , L. Ferrari bravo, G. Bonello, P. Lorenzen, M me N. Vajić, M. A. Kovler , M me E. Steiner , juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 7 mars 2002, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

8. Les requérantes allèguent que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) »

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

14. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage