Johnson împotriva Regatului Unit

Rezoluția finală ResDH(2002)31 Cererea privind drepturile omului nr. 28455/95 Johnson împotriva Regatului Unit (aprobată de Comitetul de Miniștri la 30 aprilie 2002 la a 792-a ședință a Deputaților miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH (99) 261, adoptată la 15 aprilie 1999 în cazul Johnson împotriva Regatului Unit, în care Comitetul de Miniștri a hotărât că a existat o încălcare a articolului 5, alineatele (1) și 5, din Convenția și a articolului 6, alineatele (1) și 3c din Convenție, având în vedere ilegalitatea deținerii reclamantului pentru nerespectarea taxei comunitare privind taxa de porumb, de absența unui drept de compensare în acest sens și de lipsa ajutorului juridic în cadrul procedurii care a condus la închisoarea sa, și de a face public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 30 octombrie 1999; întrucât, în cadrul celei de-a 716-a ședințe a Deputaților Miniștri, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei,

adoptate prin o decizie adoptată la 24 iulie 2000, în conformitate cu art. 32 alin. (2) din Convenție, că guvernul statului respondent trebuie să plătească reclamantului ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 6 000 de lire sterline în ceea ce privește prejudiciile morale, și 2 500 de lire sterline în ceea ce privește costurile și cheltuielile, adică o sumă totală de 8 500 de lire sterline, și că dobânzile ar trebui să fie plătite pentru orice sumă nerambursată, calculată pe baza fiecărei luni întregi de întârziere, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile vor fi obținute de la expirarea termenului până când plata totală a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 15 aprilie 1999 și 24 iulie 2000, având în vedere obligația Regatului Unit în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a le respecta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat în consecință informații privind măsurile luate în consecință de deciziile Comitetului luate pentru a evita noi încălcări de la fel ca cele constatate în acest caz (aceasta informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că,

la 4 decembrie 2000, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 8 500 de lire sterline ca satisfacție, iar la 26 februarie 2001, dobânzile nejustificate datorate, Declară, după luarea în considerare a măsurilor luate de Guvernul Regatului Unit, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenția în acest caz.

Apendicele la Rezoluția Finală ResDH(2002)31 Informații furnizate de Guvernul Regatului Unit în cursul examinării cazului Johnson de către Comitetul de Miniștri Guvernul Regatului Unit a indicat că, în urma hotărârii Curții cu privire la cazul Benham (a se vedea Rezoluția DH(97)506), Lordul Cancelar a modificat Regulamentele de consiliere juridică și asistență 1989 prin Regulamentele de consiliere juridică și asistență din 1997. Începând cu 1 iunie 1997, în conformitate cu reglementările modificate, schema de avocat al taxei judecătorilor a fost extinsă pentru a acoperi cazurile civile și penale de neschimbare a unei hotărâri judiciare în care o hotărâre negativă pentru inculpat este probabil că va rezulta într-o perioadă de închisoare.

În plus, disponibilitatea asistenței pe cale de reprezentare (ABWOR) a fost extinsă pentru a acoperi astfel de cazuri în instanțe care nu au sistem de avocat sau în cazul în care cazul prezintă circumstanțe excepționale. În cele din urmă, hotărârea a fost distribuită tuturor autorităților în cauză. Guvernul Regatului Unit consideră că măsurile luate vor împiedica repetarea unor noi încălcări similare celor constatate în acest caz și că, prin urmare, și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 32 din Convenție.

Final Resolution ResDH(2002)31 Human Rights Application No. 28455/95 Johnson against the United Kingdom (Adopted by the Committee of Ministers on 30 April 2002 at the 792nd meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to Interim Resolution DH (99) 261, adopted on 15 April 1999 in the case of Johnson against the United Kingdom, in which the Committee of Ministers decided that there had been a violation of Article 5, paragraphs 1 and 5, of the Convention and of Article 6, paragraphs 1 and 3c of the Convention on account of the unlawfulness of the applicant’s detention for failure to pay the community charge “poll tax”, of the absence of a right to compensation in this respect and of the lack of legal aid in the proceedings having led to his imprisonment, and to make public the report of the European Commission of Human Rights; Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 30 October 1999; Whereas at the 716th meeting of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers,

agreeing with the Commission’s proposals, held by a decision adopted on 24 July 2000, in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention, that the government of the respondent state was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, 6 000 pounds sterling in respect of non-pecuniary damage, and 2 500 pounds sterling in respect of costs and expenses, namely a total sum of 8 500 pounds sterling, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant; Whereas the Committee of Ministers invited the government of the respondent state to inform it of the measures taken following its decisions of 15 April 1999 and 24 July 2000, having regard to the United Kingdom’s obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers,

the government of the respondent state accordingly gave the Committee information about the measures taken in consequence of the Committee’s decisions taken to avoid new violations of the same kind as those found in this case (this information appears in the appendix to this resolution); Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 4 December 2000, the government of the respondent state had paid the applicant the total sum of 8 500 pounds sterling as just satisfaction, and on 26 February 2001 the default interest due, Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of the United Kingdom, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case.

Appendix to Final Resolution ResDH(2002)31 Information provided by the Government of the United Kingdom during the examination of the Johnson case by the Committee of Ministers The Government of the United Kingdom has indicated that, following the Court’s judgment of the Benham case (see Resolution DH(97)506), the Lord Chancellor has amended the Legal Advice and Assistance Regulations 1989 by the Legal Advice and Assistance Regulations of 1997. As from 1 June 1997, under the amended regulations, the magistrates’ courts duty solicitor scheme has been extended to cover civil as well as criminal cases of failure to obey a court order where a judgment adverse to the defendant is likely to result in a period of imprisonment.

In addition, the availability of Assistance By Way Of Representation (ABWOR) has been extended to cover such cases in courts which have no duty solicitor scheme or where the case presents exceptional circumstances. Finally, the judgment has been distributed to all the authorities concerned. The government of the United Kingdom considers that the measures taken will prevent the repetition of any new violations similar to those found in this case and that it has therefore fulfilled its obligations under former Article 32 of the Convention.