DEMIRBAS and KARACA v. TURKEY

Dna Tsatsa Nikolovska Dna H.S. Greve judecători și dna V. Berger Secția, având în vedere cererea depusă la 20 ianuarie 1996, de Emine DEMİRBAȘ și Hüseyin KARACA împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 16 mai 2002 în calitate de Camera compusă de Președintele Ress Caflisch Kūris Türmen Hedigan. Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentat de reclamanții la 6 noiembrie 2001 și, respectiv, 11 ianuarie 2002, după ce au deliberat, decide după cum urmează: Reclamanții, Emine Demirbaș și Hüseyin Karaca, sunt resortisanți turci, care s-au născut în 1933 și trăiesc în Balıkesir. Ele sunt reprezentate în fața Curții de dl Turgut İnal și dna Ferhunde İnal, avocați care practică în Balıkesir. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 martie 1993, terenurile aparținând reclamanților au fost expropriate prin ordinul Ministerului Finanțelor și Vamilor. Această decizie a fost acordată reclamanților la 29 septembrie 1993 și, deoarece nu au contestat această decizie în fața instanțelor naționale, decizia de expropriare a devenit finală la 30 octombrie 1993. 1994 Curtea Civilă Balıkesir de Jurisdicție Generală le-a acordat o compensație suplimentară plus dobânzi la 30% pe an. Această decizie a fost susținută de Curtea de Casație la 21 noiembrie 1994. Cu toate acestea, suma corespunzătoare nu a fost plătită reclamanților. Între timp, în urma modificării Legii nr. 3095 la 8 August 1997, rata dobânzilor la datoriile de stat îndepărtate a fost crescută la 50% pe an începând cu 1 ianuarie 1998. Detaliile sunt indicate în tabelul de mai jos: DATA PRIVIND CARE DECIZIA DE EXPROPRIARE SE ÎNTREGĂ DATA FINALĂ A DECIZIEI FINALE DIN TRIBUNALUL DE CASSARE CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ AMUNTA APROXIMATĂ DE DECIZIE FINALĂ (în lira turcă) DATA DE PĂRARE 30.10.1993 21.11.1994 115.500.000 Nicio COMPLAINTă Reclamanții se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că, în momentul în care rata anuală de inflație în Turcia a fost de aproximativ 70%, au fost plătite ratei dobânzii insuficiente (30% pe an) pentru compensații suplimentare primite în urma expropiării terenurilor lor. Reclamanții susțin că prin amânarea compensației, autoritățile naționale au rendu-o inadecvată. HOTĂRÂREA După contacte informale între reclamanții și reprezentanții guvernamentalului, grefierul Secțiunii a fost solicitat să asiste părțile în ceea ce privește găsirea unei soluții la această chestiune. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei oferă să plătească 2.400 (2.000 patru sute) dolari americani doamnei Emine Demirbaș și dl Hüseyin Karaca în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 31270/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data depunerii deciziei de către Curte... Această sumă se plătește în dolari americani la un cont bancar numit de către solicitanți, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Plata va constitui rezoluția finală a cazului...” Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamanților: „Not că Guvernul Turciei sunt dispus să plătească suma de 2.400 (2.000 patru sute) de dolari americani care acoperă prejudiciile materiale și morale și costuri pentru doamna Emine Demirbaș și dl Hüseyin Karaca, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 31270/96 pe care le așteaptă Curtea. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins...” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 31270/96

by Emine DEMİRBAȘ and Hüseyin KARACA

against Turkey

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 16

May

2002 as a Chamber composed of

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

P.

Kūris

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

J.

Hedigan

,

Mrs

M.

Tsatsa

-

Nikolovska

,

Mrs

H.S.

Greve

,

judges

,

and Mr V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 20 January 1996,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case submitted by the applicants and the Government on 6

November

2001 and 11

January

2002 respectively,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Emine Demirbaș and Hüseyin Karaca, are Turkish nationals, who were both born in 1933 and live in Balıkesir. They are represented before the Court by Mr Turgut İnal and Mrs Ferhunde İnal,

lawyers practising in Balıkesir.

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

On 9 March 1993 lands belonging to the applicants were expropriated by order of the Ministry of Finance and Customs. This decision was served on the applicants on 29 September 1993 and as they did not challenge this decision before national courts, the expropriation decision became final on 30 October 1993.

Following the applicants’ request for increased compensation, on 6

July

1994 the Balıkesir Civil Court of General Jurisdiction awarded them an additional compensation plus interest at the rate of 30% per annum. This decision was upheld by the Court of Cassation on 21 November 1994. However, the due amount was not paid to the applicants.

In the meantime, following the amendment of Law No. 3095 on 8

August 1997, the rate of interest on overdue State debts was increased to 50% per annum as of 1

January 1998.

Details are indicated in the table below:

DATE ON WHICH THE EXPROPRIATION DECISION BECAME FINAL

DATE OF FINAL DECISION BY THE COURT OF CASSATION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

THE APPROXIMATE AMOUNT OF STATE DEBT ON THE DATE OF FINAL DECISION

(in Turkish Liras)

DATE OF

PAYMENT

30.10.1993

21.11.1994

115,500,000

None

COMPLAINT

The applicants complain under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that at a time when the annual rate of inflation in Turkey was approximately 70%, they had been paid insufficient interest rate (30% per annum) for additional compensation received following the expropriation of their land. The applicants submit that by deferring the compensation, national authorities rendered it inadequate.

THE LAW

Following informal contacts between the applicants’ and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Turkey offer to pay 2,400 (two thousand four hundred) United States dollars to Ms

Emine Demirbaș and Mr Hüseyin Karaca with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 31270/96. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court...

This sum shall be paid in US dollars to a bank account named by the applicants, free of any taxes and charges that may be applicable. The payment will constitute the final resolution of the case...”

The Court received the following declaration from the representative of the applicants:

“I note that the Government of Turkey are prepared to pay the sum of 2,400 (two thousand four hundred) United States dollars covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to to Ms

Emine Demirbaș and Mr Hüseyin Karaca with a view to securing a friendly settlement of application no. 31270/96 pending before the Court.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicants have reached...”

The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President