YILDIRIM v. TURKEY

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

28.05.2002

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

YILDIRIM v. TURKEY (CtEDO, 2002)

HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 31790/96, de către Kamil YILDIRIM împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 28 mai 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Sir Nicolas Bratza, dna Palm Makarczyk Türmen, dna Strážnická Casadevall Maruste judecători și dl M. O’Boyle, grefier având în vedere cererea depusă la 18 martie 1996, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentat de reclamant la 2 noiembrie 2001 și, respectiv, 17 aprilie 2002, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național turc născut în 1944 și trăiește în İzmir. El este reprezentat în fața Curții de către dl R. Süha Tanrıöver, un avocat practicant în İzmir. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La începutul anului 1992, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor ( Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), un organism de stat responsabil, printre altele , pentru construcția autostrăzii, a expropriat două parcele de teren aparținând reclamantului din İzmir pentru a construi o autostrădă. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelelor de teren și, la 21 februarie 1992, această sumă a fost plătită la momentul în care expropriarea a avut loc. În urma cererii de compensare sporită a reclamantului, la 23 iunie 1992 Curtea Civilă İzmir a Jurisdicției Generale i-a acordat 2.566.875.00 Lira turcă de compensare suplimentară pentru prima parcelă și 1.004.415.000 Lira turcă pentru a doua, Mai mult dobânzi la 30 % pe an, precum și costurile și cheltuielile din 21 februarie 1992. Această decizie a fost susținută de Curtea de Casație la 20 octombrie 1992 pentru prima parcelă de teren și la 8 decembrie 1992 pentru a doua. Cu toate acestea, suma corespunzătoare nu a fost plătită reclamantului. La 9 și 10 octombrie 1996, Hotărârea Generală a plătit compensații suplimentare corespunzătoare la 6.377.68.000 Lira turcă pentru prima parcelă și 2.548.458.000 Lira turcă pentru a doua. Aceste sume au inclus dobânzi la 30 % pe an, precum și costuri și cheltuieli pentru perioada cuprinsă între 21 februarie 1992 și 14 octombrie 1996. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că, într-un moment în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, el a fost plătit dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor sale și autoritățile au întârziat să-i plătească suma relevantă. În urma contactelor informale dintre reclamant și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost solicitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit două declarații de la guvern propunerea de a plăti suma de 300.000 de dolari americani în două rate. Declarație (1): „Declar că Guvernul Turciei oferă să plătească 150.000 (150.000 de dolari americani dlui Kamil Yıldırım care corespunde jumătate din sumă convenită în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 31790/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data livrării deciziei de către Curte... Această sumă se plătește în dolarul SUA unui cont bancar numit de solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile...” Declarație (2): „Declar că Guvernul Turciei oferă să plătească 150.000 (150.000 de dolari americani dlui Kamil Yıldırım care corespunde jumătate din sumă convenită în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 31790/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de șase luni de la data livrării deciziei de către Curte... Această sumă se plătește în dolarul SUA unui cont bancar numit de solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Această plată va constitui rezoluția finală a cauzei...” Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt dispus să plătească suma de 300 000 (trei sute de mii) dolari americani care acoperă prejudiciu material și moral și costuri pentru dl Kamil Yıldırım, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 31790/96 pe care le aștepta Curtea. De asemenea, remarc că plata sumei va fi plătită în următoarele condiții: 150.000 (150 000) dolari americani în termen de trei luni de la data depunerii deciziei de către Curte... și 150.000 (150 000) dolari americani în termen de șase luni de la data depunerii acestei decizii. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins.” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza