Gürsoy și Harman împotriva Turciei

Decizia nr. 74603/01 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune) de către Hacer GÜRSOY și Mebloul HARMAN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 30 mai 2002 în calitate de Camera compusă de Președintele Ress Cabral Barreto Caflesch Türmen Zupančič dna H.S. Greve Traja judecători și dl V. Berger grefier având în vedere cererea depusă la 20 iulie 1998, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentat de reclamanții la 18 aprilie 2002 și, respectiv, la 15 aprilie 2002, după ce au deliberat, decide după cum urmează: Reclamanții, Hacer Gürsoy și Mebrule Harman, sunt resortisanți turci născuți în 1955 și, respectiv, 1945, care trăiesc în Aydın.

Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Akkuzu, avocat practicant în Aydın. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează.

Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor (Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), un organism de stat responsabil , printre altele , pentru construcția autostrăzilor , a expropriat trei parcele de teren aparținând reclamanților din Aydın pentru a construi o autostradă . Un comitet de experți a evaluat valoarea acestor parcele de teren și sumă le-a fost plătită atunci când a avut loc expropriarea . În urma solicitării reclamanților de compensare sporită , la 25 Octombrie 1996 Curtea Civilă Aydın a Jurisdicției Generale le-a acordat compensații suplimentare plus dobânzi la rata legală de 30 % pe an începând cu 29 ianuarie 1996. Această decizie a devenit finală la 27 ianuarie 1997 și valoarea corespunzătoare a fost plătită reclamanților la 27 aprilie 1998. Detalii sunt indicate în tabelul de mai jos.

DATA PRIVIND CARE DECIZIA CONCERNĂ ADIȚIONALĂ BECAME FINAL Amendamentul COMPENSAȚIEI ADIȚIONALE (INTERESTE ȘI COSTURI LEGALE NE INCLUZATE) (în lira turcă) DATA PAGĂRII DE PAIEMENTE (INCLUSIREA INTERESULUI STATUTORULUI LA TABILA DE 30 % PER ANNUM ȘI COSTURI) (în lira turcă) 27.01.1997 16.653 888.334 27.04.1998 29.211.363.000 COMPLAINT Reclamanții se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că, într-un moment în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, au fost plătite dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor lor și autoritățile au întârziat să le plătească suma relevantă. În urma contactelor informale dintre solicitanți și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni.

Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Turciei ofera 40.000 de euro (prezece mii de ani) dnei Hacer Gürsoy și dnei Mebrule Harman. Această sumă este să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data livrării [deciziei] de către Curte... Această sumă se plătește în Euros unui cont bancar numit de către solicitanți, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile.

Plata va constitui rezoluția finală a cauzei...” Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamanților: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească suma de 40.000 (50.000 de euro) care acoperă daunele și costurile pecuniare și morale pentru doamna Hacer Gürsoy și doamna Mebrule Harman, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului.

Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins...” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

THIRD SECTION

DECISION Application no. 74603/01 by Hacer GÜRSOY and Mebrule HARMAN against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 30 May 2002 as a Chamber composed of Mr G. Ress , President , Mr I. Cabral Barreto , Mr L. Caflisch , Mr R. Türmen , Mr B. Zupančič , Mrs H.S. Greve , Mr K. Traja , judges , and Mr V. Berger , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 20 July 1998, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case submitted by the applicants and the Government on 18 April 2002 and 15 April 2002 respectively, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Hacer Gürsoy and Mebrule Harman, are Turkish nationals born in 1955 and 1945 respectively, living in Aydın.

They are represented before the Court by Mr Akkuzu, a lawyer practising in Aydın. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. The General Directorate of National Roads and Highways ( Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), a state body responsible, inter alia , for motorway construction, expropriated three plots of land belonging to the applicants in Aydın in order to build a motorway. A committee of experts assessed the value of these plots of land and the amount was paid to them when the expropriation took place. Following the applicants’ request for increased compensation, on 25 October 1996 the Aydın Civil Court of General Jurisdiction awarded them additional compensation plus interest at the statutory rate of 30 % per annum from 29 January 1996. This decision became final on 27 January 1997 and the due amount was paid to the applicants on 27 April 1998. Details are indicated in the table below.

DATE ON WHICH THE DECISION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION BECAME FINAL

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION (INTERESTS AND LEGAL COSTS NOT INCLUDED) (in Turkish liras)

DATE OF PAYMENT

AMOUNT OF PAYMENT (INCLUDING STATUTORY INTEREST AT THE RATE OF 30 % PER ANNUM AND COSTS) (in Turkish liras) 27.01.1997 16,653,888,334 27.04.1998 29,211,363,000 COMPLAINT The applicants complain under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that at a time when the annual rate of inflation in Turkey was very high, they had been paid insufficient interest on additional compensation received following the expropriation of their land and the authorities had delayed in paying them the relevant amount. THE LAW Following informal contacts between the applicants’ and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government: “I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Turkey offer to pay 40,000 (forty thousand) Euros to Ms Hacer Gürsoy and Ms Mebrule Harman. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the [decision] by the Court... This sum shall be paid in Euros to a bank account named by the applicants, free of any taxes and charges that may be applicable.

The payment will constitute the final resolution of the case...” The Court received the following declaration from the representative of the applicants: “I note that the Government of Turkey are prepared to pay the sum of 40,000 (forty thousand) euros covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Ms Hacer Gürsoy and Ms Mebrule Harman with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicants have reached...” The Court takes note of the agreement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court). For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Vincent Berger Georg Ress Registrar President