CtEDO 13.06.2002 Auto

AFFAIRE MEREU ET S. MARIA NAVARRESE S.R.L. c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
13.06.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE MEREU ET S. MARIA NAVARRESE S.R.L. c. ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

S. MARIA NAVARRESE S.R.L. c. ITALIA (solicitarea nr. 38594/97) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 iunie 2002 DEFINIF 13/09/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Mereu și S. Maria Navarrese s.r.l. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Ferrari bravo, G. Bonello, P. Lorenzen, Bototarova Kovler, Steiner judecători și de domnul E. Fribergh grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 28 mai 2002, Renunță hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere formulată împotriva Republicii Italiene, printre care și cetățeni italieni, dl Renato Mereu și dl S. Maria Navarrese s.r.l. (în special: Hotărârea a fost înregistrată la 13 noiembrie 1997 sub numărul de dosar 38594/97. Reclamanții sunt reprezentați de domnul Vogelsang, avocat în Hamburg. Guvernul italian (atlectorul este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Cererea a fost transmisă Curții la 1 Noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11] Curtea a declarat cererea admisibilă la 12 aprilie 2001. În 1980, provincia Nuoro a aprobat proiectul de extindere a unui drum care trecea pe terenurile de proprietate ale reclamanților, iar parcelele de teren în cauză au fost ocupate de administrația care, ulterior, a început lucrările. Printr-o hotărâre din 11 martie 1981, Tribunalul Administrativ din Sardinia, sesizat de recurente, a constatat ilegalitatea ocupării terenurilor. Această decizie a fost ulterior confirmată de Consiliul de Stat. În martie 1986, reclamanții au introdus o acțiune în despăgubire împotriva provinciei Nuoro în fața Tribunalului Civil din Nuoro. În aprilie 1986, reclamanții au solicitat expertiză și l-au însărcinat pe judecătorul de instrucțiune să numească experți pentru a efectua evaluarea prejudiciului cauzat de ocuparea terenurilor și de prejudiciile ulterioare. Au avut loc audieri la 9 iulie 1987 și 5 noiembrie 1989. În ședința din 22 februarie 1990, judecătorul pentru numirea experților. La ședința din 17 octombrie 1991, judecătorul de punere în funcțiune a constatat că documentele din dosar dispăruseră și a informat Parchetul cu privire la aceasta. La ședința următoare, la 18 februarie 1993, judecătorul de punere în funcțiune a constatat că experții desemnați nu prezentaseră încă un raport de expertiză și i-a invitat pe experți să facă acest lucru în termen de patru luni. În ședința următoare, la 17 iunie 1993, nu s-a depus nicio expertiză, avocatul reclamanților a solicitat judecătorului să desemneze alți experți. Această cerere a fost primită și cazul a fost amânat la 21 septembrie 1993. La 14 aprilie 1994, reclamanții au solicitat judecătorului să reinstaureze experții. În ședința din 16 februarie 1995, avocatul reclamanților a solicitat judecătorului să desemneze alți experți. Această cerere a fost primită și desemnarea experților a fost stabilită la 13 aprilie 1995. Din cele zece audieri stabilite între 16 februarie 1995 și 22 mai 1997, una a fost amânată la cererea părților și nouă s-au referit la expertiză. octombrie 1997 și la 3 martie 2000, două au fost dedicate expertizei, una la depunerea documentelor, una a fost amânată la cererea reclamanților, una din oficiu, una a fost consacrată din cauza grevei avocaților și una a fost consacrată din cauza schimbării judecătorului. 10. Conform informațiilor furnizate de consiliul reclamanților la 12 iunie 2001, 3 mai 2001 a avut loc o nouă ședință după care judecătorul a trimis cauza la o dată care nu a fost precizată în ianuarie 2002. ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 11. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 12. Guvernul se opune acestei teze. 13. Perioada care trebuie luată în considerare a început în martie 1986 și procedura era încă în curs de desfășurare în ianuarie 2002 14. Curtea amintește că, la acea dată, Curtea a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDO 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de nerespectări ale obligației de termen rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 16. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu îndeplinește cerința termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanții solicită împreună cel puțin 50 000 EUR (EUR) pentru prejudiciile materiale și nemateriale pe care le-ar fi suferit. 19. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că trebuie acordată fiecărui reclamant 24 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul nepatrimonial suferit. Costuri și cheltuieli de judecată 20. Reclamanții solicită, de asemenea, 91 844,60 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și 10 500 EUR pentru cele suportate în fața Curții. 21. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În cazul de față și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 2 500 EUR pentru procedura în fața Curții și, prin urmare, acordă 1 250 EUR fiecărui solicitant. Interese moratorii 22. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3 % l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 24 000 EUR (24 000 EUR) pentru daune și 1 250 EUR (mii două sute cincizeci EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 3 % l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 13 iunie 2002 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-02-28
0,95
AFFAIRE DI MARIA c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DI MARIA c. ITALIE (Requête n° 51131/99) ARRÊT STRASBOURG 28 février 2002 DÉFINITIF 28/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2002-02-12
0,95
AFFAIRE AN.M. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE AN.M. c. ITALIE (Requête n° 52979/99) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2002-03-28
0,95
AFFAIRE CONTARDI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE CONTARDI c. ITALIE (Requête n° 46970/99) ARRÊT STRASBOURG 28 mars 2002 DÉFINITIF 28/06/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2002-02-12
0,95
AFFAIRE E.M. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE E.M. c. ITALIE (Requête n° 44519/98) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2002 DÉFINITIF 12/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2002-02-28
0,95
AFFAIRE ALBERTO MAROTTA c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ALBERTO MAROTTA c. ITALIE (Requête n° 51169/99) ARRÊT STRASBOURG 28 février 2002 DÉFINITIF 28/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
Sursă