CASE OF POLIZZI AGAINST ITALY

Rezoluția ResDH(2002)83 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2000 în cazul Polizzi împotriva Italiei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 iunie 2002 la a 798-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Polizzi împotriva Italiei pronunțată la 12 octombrie 2000 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 45073/98 împotriva Italiei, depusă la 13 februarie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 precedent al Convenției de către dl Natale Polizzi, un resortisan italian și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât, în hotărârea sa din 12 octombrie 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Italiei va plăti reclamantului, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții, suma de 12 849 920 lire italiene, adică 9 000 000 lire italiene în ceea ce privește prejudiciile morale și 3 849 920 lire italiene în ceea ce privește costurile și cheltuielile; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 7 decembrie 2000, în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă; Amintind că, în ceea ce privește reclamantul plângerea declarată admisibilă în acest caz, Comitetul de miniștri supraveghează în prezent executarea mai multor hotărâri ale Curții și hotărârile Comitetului de miniștri, în conformitate cu art. 32 anterior din convenție, determinând o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție, având în vedere durata excesivă a procedurilor în fața instanțelor civile italiene; întrucât, în acest sens, autoritățile italiene au informat Comitetul de miniștri că elaborează și adoptă noi măsuri generale pentru a pune capăt problemei grave de lungime excesivă a procedurilor, pentru a preveni noi încălcări similare celor deja constatate în cazurile menționate mai sus (a se vedea Rezoluțiile DH (97) 336, DH (99) 437 și DH (2000) 135), Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Italiei, că Comitetul de miniștri și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în ceea ce privește angajamentele susținute în acest caz.

Resolution ResDH(2002)83

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 12 October 2000

in the case of Polizzi against Italy

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 June 2002

at the 798th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Polizzi case against Italy delivered on 12 October 2000 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 45073/98) against Italy, lodged with the European Commission of Human Rights on 13 February 1996 under previous Article 25 of the Convention by Mr Natale Polizzi, an Italian national and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain civil proceedings;

Whereas in its judgment of 12 October 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Italy would pay the applicant, within three months as from the notification of the Court’s judgment, the sum of 12 849 920 Italian lire, i.e. 9 000 000 Italian lire in respect of non-pecuniary damage and 3 849 920 Italian lire in respect of costs and expenses;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 7 December 2000, within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the friendly settlement;

Recalling that, as regard the applicant’s

complaint declared admissible in this case, the Committee of Ministers is at present supervising the execution of several judgments of the Court and decisions of the Committee of Ministers, under previous Article 32 of the Convention, finding a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention on account of the excessive length of proceedings before the Italian civil courts;

Whereas, in this connection, the Italian authorities informed the Committee of Ministers that they were drafting and adopting new general measures in order to put to an end the serious problem of excessive length of proceedings, so as to prevent new violations similar to those already found in the above-mentioned cases (see Resolutions DH (97) 336, DH (99) 437 et DH (2000) 135),

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Italy, that the Committee of Ministers has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention with respect to the commitments subscribed to in this case.