Fanelli împotriva Italiei

Rezoluția ResDH(2002)53 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 martie 2001 în cazul Fanelli împotriva Italiei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 30 aprilie 2002 la a 792-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Fanelli pronunțată la 8 martie 2001 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 44361/98) împotriva Italiei, depusă la 19 ianuarie 1998 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dl Salvatore Antonio Fanelli, un național italian, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața Curții de Audit ; întrucât, în hotărârea sa din 8 martie 2001, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant,

și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Italiei va plăti reclamantului, în termen de trei luni, suma globală de 7 000 000 de lire italiene în ceea ce privește daunele suferite; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că dezvoltarea unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri, după ce devine finală, pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 18 aprilie 2001, în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară,

după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Italiei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)53 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 8 March 2001 in the case of Fanelli against Italy (Adopted by the Committee of Ministers on 30 April 2002 at the 792nd meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Fanelli case delivered on 8 March 2001 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 44361/98) against Italy, lodged with the European Commission of Human Rights on 19 January 1998 under former Article 25 of the Convention by Mr Salvatore Antonio Fanelli, an Italian national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before the Court of Audit ; Whereas in its judgment of 8 March 2001 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant,

and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Italy would pay the applicant, within three months, the global sum of 7 000 000 Italian lire in respect of the damage suffered; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of Court provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 18 April 2001, within the time-limit agreed under the terms of the friendly settlement,

the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to comply with to the Court’s judgment, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Italy, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.