AFFAIRE KADRI CONTRE LA FRANCE

Rezoluția ResDH(2002)76 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 27 martie 2001, definitivă la 27 iunie 2001 în cauza Kadri împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 iunie 2002, cu ocazia celei de-a 798-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 27 martie 2001 în cauza Kadri și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 41715/95) formulată împotriva Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 9 iunie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către domnul. Hocine Kadri, resortisant francez, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că, în hotărârea sa din 27 martie 2001, Curtea, în unanimitate, se referă la durata excesivă a unei proceduri referitoare la dreptul la fond al unei acuzații în materie penală în fața instanțelor administrative; - a spus că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 50 000 de franci francezi pentru prejudicii morale, 35 880 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu de 4,26% la an de la expirarea termenului respectiv și până la plata taxei; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; Întrucât a invitat guvernul statului pârât la data de 27 martie 2001, în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție, să informeze Comisia cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 27 martie 2001, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție; întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză; având în vedere faptul că, la 29 octombrie 2001, după expirarea termenului acordat, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 27 martie 2001, inclusiv dobânda de întârziere datorată, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)76

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 27 mars 2001, définitif le 27 juin 2001

dans l’affaire Kadri contre la France

(adoptée par le Comité des Ministres le 24 juin 2002,

lors de la 798e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 27 mars 2001 dans l’affaire Kadri et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 41715/98) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 9 juin 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Hocine Kadri, ressortissant français, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure portant sur le

bien-fondé d’une accusation en matière pénale devant les juridictions administratives ;

Considérant que dans son arrêt du 27 mars 2001 la Cour, à l’unanimité ;

- a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 50 000 francs français pour préjudice moral, 35 880 francs français au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 4,26% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ;

- a rejeté les prétentions du requérant en matière de satisfaction équitable pour le surplus ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 27 mars 2001, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ;

S’étant assuré que le 29 octobre 2001, après l’expiration du délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant les sommes prévues dans l’arrêt du 27 mars 2001, y compris les intérêts de retard dus,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.