CASE OF ERDEM AGAINST GERMANY

Rezoluția ResDH(2002)87 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 5 iulie 2001, finală la 5 octombrie 2001 în cazul Erdem împotriva Germaniei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 22 iulie 2002 la a 803-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Erdem pronunțată la 5 iulie 2001 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 38321/97) împotriva Germaniei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 29 iulie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Selahattin Erdem, un cetățen turc, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerile referitoare la lungimea excesivă a detenției sale în retragere și la supravegherea corespondenței sale cu avocatul său de către judecător în timpul detenției sale; întrucât în hotărârea sa din 5 iulie 2001 Curtea, în unanimitate: - a considerat că a existat o încălcare a art. 5, alin. (3) din Convenție; - a considerat că nu s-a încălcat art. 8 din Convenție; întrucât Curtea a considerat că nu ar trebui acordată reclamantului o justă satisfacție, întrucât acesta nu a prezentat nici o cerere în acest sens; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere obligația Germaniei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost publicată în limba germană în jurnalul Europäische Grundrechtezeitung și trimisă autorităților în cauză, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Germaniei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)87

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 5 July 2001, final on 5 October 2001

in the case of Erdem against Germany

(Adopted by the Committee of Ministers on 22 July 2002

at the 803rd meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Erdem case delivered on 5 July 2001 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 38321/97) against Germany, lodged with the European Commission of Human Rights on 29 July 1997 under former Article 25 of the Convention by Mr Selahattin Erdem, a Turkish national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaints concerning the excessive length of his detention on remand and the supervision of his correspondence with his lawyer by the judge during his detention;

Whereas in its judgment of 5 July 2001 the Court, unanimously:

- held that there had been a violation of Article 5, paragraph 3, of the Convention;

- held that there had been no violation of Article 8 of the Convention;

Whereas the Court considered that no just satisfaction should be awarded to the applicant since the latter did not submit any request in this respect;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 5 July 2001, having regard to Germany’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been published in German in the journal

Europäische Grundrechtezeitung

and sent out to the authorities directly concerned,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Germany, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.