Amaral de Sousa împotriva Portugaliei

Rezoluția ResDH(2002)135 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 14 februarie 2002 în cazul Amaral de Sousa împotriva Portugaliei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Amaral de Sousa pronunțată la 14 februarie 2002 și transmisă în aceeași dată Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 45566/99) împotriva Portugaliei, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 2 noiembrie 1998 în temeiul articolului 34 din Convenție de dl Laurindo Trindade Amaral de Sousa, un național portughez, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea privind lungimea excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât, în hotărârea sa din 14 februarie 2002, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât,

în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Portugaliei va plăti reclamantului, suma de 7 500 de euro pentru prejudiciu moral, în termen de trei luni începând cu notificarea hotărârii; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; întrucât, în timpul examinării cauzei de către Comitetul de miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților interesate direct și că problema lungii procedurilor judiciare a fost examinată pentru a verifica că această procedură poate fi încheiată într-un termen rezonabil; Având în vedere faptul că, la 14 mai 2002, în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă,

Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)135 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 14 February 2002 in the case of Amaral de Sousa against Portugal (Adopted by the Committee of Ministers on 21 October 2002 at the 810th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Amaral de Sousa case delivered on 14 February 2002 and transmitted on the same date to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 45566/99) against Portugal, lodged with the European Court of Human Rights on 2 November 1998 under Article 34 of the Convention by Mr Laurindo Trindade Amaral de Sousa, a Portuguese national, and that the Court declared admissible the complaint concerning the excessive length of certain civil proceedings; Whereas in its judgment of 14 February 2002 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols,

decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Portugal would pay the applicant, the sum of 7 500 euros for non-pecuniary damage, within three months as from the notification of the judgment; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned and that the question of the length of judicial proceedings was being examined in order to verify that such proceedings can be concluded within a reasonable time; Having satisfied itself that on 14 May 2002,

within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the Government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement and that no other measures was required in the present case to conform to the Court’s judgment, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Portugal, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.