CASE OF JACOME ALLIER AGAINST PORTUGAL

Rezoluția ResDH(2002)134 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 octombrie 2001 în cazul Jacome Allier împotriva Portugaliei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Jacome Allier pronunțată la 4 octombrie 2001 și transmisă Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 44616/98) împotriva Portugaliei, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 10 noiembrie 1998 în temeiul articolului 34 din Convenție de către dna Maria de Lourdes Jácome Allier, un național portughez, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea referitoare la lungimea excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât în hotărârea sa din 4 octombrie 2001 Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă a căzut de către Guvernul Statului pârât și de către reclamant, și după ce a fost convins că soluția se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Portugaliei va plăti reclamantului, suma de 700 000 de escudo portughez, adică 500 000 ecudo portughez în ceea ce privește prejudiciile morale și 200 000 ecudo portughez în ceea ce privește costurile și cheltuielile, după notificarea hotărârii; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; întrucât, în timpul examinării cauzei de către Comitetul de miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților interesate direct și că problema lungii procedurilor judiciare a fost examinată pentru a verifica că această procedură poate fi încheiată într-un termen rezonabil; Având în vedere faptul că la 5 februarie 2002, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în cazul în cauză pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)134

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 4 October 2001

in the case of Jácome Allier against Portugal

(Adopted by the Committee of Ministers on 21 October 2002

at the 810th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Jácome Allier case delivered on 4 October 2001 and transmitted to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 44616/98) against Portugal, lodged with the European Court of Human Rights on 10 November 1998 under Article 34 of the Convention by Ms Maria de Lourdes Jácome Allier, a Portuguese national, and that the Court declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain civil proceedings;

Whereas in its judgment of 4 October 2001 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Portugal would pay the applicant, the sum of 700 000 Portuguese escudos, i.e. 500 000 Portuguese escudos in respect of non-pecuniary damage and 200 000 Portuguese escudos in respect of costs and expenses, after the notification of the judgment;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned and that the question of the length of judicial proceedings was being examined in order to verify that such proceedings can be concluded within a reasonable time;

Having satisfied itself that on 5 February 2002, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the friendly settlement and that no other measures was required in the present case to conform to the Court’s judgment,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Portugal, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.