Jacome Allier împotriva Portugaliei

Rezoluția ResDH(2002) 134 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 octombrie 2001 în cauza Jácome Allier împotriva Portugaliei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002, cu ocazia celei de-a 810-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 4 octombrie 2001 în cauza Jácome Allier și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție, Reamintind că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 44616/98) formulată împotriva Portugaliei, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 10 noiembrie 1998 în temeiul art. 34 din Convenție, de dna Maria de Lourdes Jácome Allier, resortisant portughez, și că Curtea a declarat admisibil faptul că termenul referitor la durata excesivă a unei proceduri civile; întrucât, în hotărârea sa din 4 octombrie 2001, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și pârâtul, și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului,

astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să șteargă cauza de pe rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră; Cu toate acestea, în conformitate cu prevederile regulamentului amiabil, s-a convenit ca guvernul Portugaliei să plătească părții solicitante suma de 700 000 de ecudos portughez, din care 500 000 de escudos portughez pentru prejudiciul moral și 200 000 escudos portughez pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, imediat după notificarea hotărârii; Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor, pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a putut fi subordonată revocarea sau soluționarea litigiului; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză și că problema duratei procedurilor judiciare era în curs de examinare pentru a verifica dacă astfel de proceduri pot fi încheiate într-un termen rezonabil;

având în vedere faptul că, la 5 februarie 2002, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Regulamentul de procedură și că nu a fost impusă nicio altă măsură în speță, în scopul de a se conforma hotărârii Curții, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)134 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 4 octobre 2001 dans l’affaire Jácome Allier contre le Portugal (adoptée par le Comité des Ministres le 21 octobre 2002, lors de la 810e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 4 octobre 2001 dans l’affaire Jácome Allier et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 44616/98) dirigée contre le Portugal, introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme le 10 novembre 1998 en vertu de l’article 34 de la Convention, par Mme Maria de Lourdes Jácome Allier, ressortissante portugaise, et que la Cour a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure civile ; Considérant que dans son arrêt du 4 octobre 2001, la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et la partie requérante,

et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de rayer l’affaire du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ; Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement du Portugal payerait à la partie requérante la somme de 700 000 escudos portugais, dont 500 000 escudos portugais au titre du préjudice moral et 200 000 escudos portugais au titre des frais et dépens, dès la notification de l’arrêt ; Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres,

le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées et que la question des durées de procédures judiciaires était en cours d’examen dans le but de vérifier que de telles procédures puissent être closes dans un délai raisonnable ; S’étant assuré que le 5 février 2002, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues par le règlement amiable et qu’aucune autre mesure n’était exigée en l’espèce afin de se conformer à l’arrêt de la Cour, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Portugal, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.