Braccio împotriva Italiei

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 62350/00 prezentată de Francesco BRACIO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor L'lape (secțiunea I), care are loc la 24 octombrie 2002 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președintele Tulkens Lorenzen Vajić dnii Levits Kovler judecători G. Raimondi, judecător ad-hoc, domnul Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 20 decembrie 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, După ce a deliberat, face următoarea decizie invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plânge de durata unei proceduri civile.

ÎN DREPT, reclamantul se plânge de durata unei proceduri civile. El se referă la art. 6 alineatul (1) din Convenție care, în părțile sale relevante, este astfel formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Prin scrisoarea din 19 iulie 2001, grefa Curții a informat reclamantul cu privire la intrarea în vigoare în Italia a legii nr. 89 din 24 martie 2001 care a introdus în sistemul juridic italian posibilitatea de a sesiza instanța de apel competentă pentru a face să se constate încălcarea Convenției pentru nerespectarea termenului rezonabil de la art. 6 alin. (1) și pentru a solicita acordarea unei sume cu titlu de satisfacție echitabilă.

Ulterior, grefa a solicitat reclamantului, printr-o scrisoare recomandată din 4 iunie 2002, dacă dorește să sesizeze instanța de recurs competentă în temeiul legii în cauză. Reclamantul a fost informat, de asemenea, că, în cazul în care niciun răspuns din partea sa nu ajunge la grefă în termenul necesar la 20 iunie 2002, Curtea ar putea considera că … Prin urmare, Curtea consideră că recurentul nu este interesat de soarta cererii și concluzionează că nu mai este vorba despre menținerea acesteia în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. În plus, Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale care să afecteze respectarea drepturilor omului garantate de Convenția nr. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol.

Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n o 62350/00 présentée par Francesco BRACCIO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 24 octobre 2002 en une chambre composée de M. C.L. Rozakis , président , M me F. Tulkens , M. P. Lorenzen , M me N. Vajić , MM. E. Levits , A. Kovler , juges , M. G. R aimondi, juge ad hoc, et de M. E. Fribergh , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 20 décembre 1997, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée d’une procédure civile.

EN DROIT Le requérant se plaint de la durée d’une procédure civile. Il invoque l’article 6 § 1 de la Convention qui, en ses parties pertinentes, est ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » Par un courrier du 19 juillet 2001, le greffe de la Cour a informé le requérant de l’entrée en vigueur en Italie de la loi n o 89 du 24 mars 2001 qui a introduit dans le système juridique italien la possibilité de saisir la cour d’appel compétente afin de faire constater la violation de la Convention pour non-respect du délai raisonnable de l’article 6 § 1, et demander l’octroi d’une somme à titre de satisfaction équitable.

Par la suite, le greffe a demandé au requérant, par une lettre recommandée du 4 juin 2002, s’il souhaitait saisir la cour d’appel compétente au titre de la loi en question. Le requérant a été également informé que dans le cas où aucune réponse de sa part ne parvenait au greffe dans un délai échéant le 20 juin 2002, la Cour pourrait considérer qu’il n’entendait plus maintenir sa requête et qu’en conséquence elle aurait pu décider de rayer la requête du rôle. Le requérant a reçu la lettre du 4 juin 2002 le 7 juin 2002 mais n’a pas répondu. Partant, la Cour estime que le requérant n’est pas intéressé au sort de la requête et en conclut qu’il n’entend plus la maintenir au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.

La Cour considère, en outre, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. Pour ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président