AFFAIRE GUERRA ET AUTRES CONTRE L'ITALIE

Rezoluția ResDH(2002)146 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 februarie 1998 în cauza Guerra și alții împotriva Italiei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 17 decembrie 2002, în cadrul celei de-a 819-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul vechiului articol 54 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "RPI"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 19 februarie 1998 în cauza Guerra și altele și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor; Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 14967/89) adresată împotriva Italiei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 18 octombrie 1988 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de dna Anna Maria Guerra și de alte treizeci și nouă de reclamante italiene și că Comisia a declarat admisibil faptul că nu s-a adoptat nicio măsură de informare a autorităților competente cu privire la riscuri și măsurile care trebuie adoptate în caz de accident major într-o fabrică chimică cu risc ridicat din apropiere; Reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către Comisie la 16 septembrie 1996; având în vedere că, în hotărârea sa din 19 februarie 1998, Curtea: - a respins, cu 19 voturi împotrivă, excepția preliminară a guvernului; - a declarat, cu 18 voturi împotrivă, că art. 10 din Convenție nu se aplică în cazul de față; - a spus în unanimitate că art. 8 din Convenție se aplică și a fost încălcat; - a spus în unanimitate că nu este necesar să se examineze și cazul pe teren al articolului 2 din Convenție; - a spus în unanimitate: (a) guvernul statului pârât trebuia să plătească, în termen de trei luni, 10 000 000 de lire italiene fiecărei reclamante pentru prejudiciul moral suferit; și (b) această sumă ar crește cu un interes simplu cu 5 % pe an de la expirarea termenului menționat și până la plată; - a respins, în unanimitate, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11, normele care se aplică prin decizia Comitetului de Miniștri în cazurile care intră sub incidența fostului articol 54; După ce a invitat guvernul statului pârât să informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 19 februarie 1998, având în vedere obligația pe care o deținea Italia de a se conforma art. 53 anterior din Convenție; întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informațiile rezumate în anexa la prezenta rezoluție; având în vedere faptul că, la 3 septembrie 1999, guvernul statului pârât a plătit recurentelor sumele prevăzute în hotărârea din 19 februarie 1998, inclusiv o parte din dobânzile de întârziere și luând act de faptul că recurentele au renunțat la plata integrală a dobânzilor de întârziere, Prin urmare, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Italiei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 54 anterior din Convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2002)146 Informații furnizate de Guvernul Italiei la examinarea cauzei Guerra de către Comitetul de Miniștri Guvernul italian ia notă de faptul că încălcarea constatată în această cauză a fost legată de aplicarea incorectă, la diferite niveluri, a legislației italiene în vigoare la momentul respectiv, în special a Decretului prezidențial nr. 175 din 18 mai 1988, de transpunere a Directivei 82/501/CEE a Consiliului Comunităților Europene (Directiva Pentru a atrage atenția diferitelor autorități implicate asupra acestor probleme de punere în aplicare și asupra obligației acestora de a respecta de acum înainte cerințele art. 8 din Convenție în momentul aplicării acestei legislații, pentru a preveni efectiv noi încălcări similare, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului a fost transmisă rapid tuturor autorităților implicate. Publicul a fost, de asemenea, informat cu privire la hotărârea Curții și la obligațiile care îi revin autorităților italiene, hotărârea fiind publicată în Italia în mai multe reviste juridice italiene, printre care se numără și: "Rivista Internazionale dei Diritti dell Un rezumat al hotărârii este disponibil, de asemenea, în limba italiană pe site-ul web al Giustizia Europea dei Diritti dell'Uomo : www.dirittiuomo.it . Aceste măsuri de sensibilizare au contribuit la punerea în aplicare a unor practici care asigură în prezent o difuzare rapidă și adecvată a informațiilor privind riscurile de mediu. Guvernul atrage, de asemenea, atenția asupra faptului că activitățile menționate în acest caz au încetat definitiv în 1994 și că investigațiile efectuate ulterior de autorități au confirmat absența de la orice activitate sau depozit cu risc ridicat, în conformitate cu criteriile stabilite de legislația în vigoare în domeniu. Prin urmare, guvernul consideră că adoptarea altor măsuri în raport cu recurentele în această cauză nu mai este necesară astăzi. În lumina măsurilor și considerentelor de mai sus, guvernul consideră că Italia și-a îndeplinit obligația de a se conforma hotărârii Curții în temeiul fostului articol 53 din convenție.

Résolution ResDH(2002)146

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 19 février 1998

dans l’affaire Guerra et autres contre l’Italie

(adoptée par le Comité des Ministres le 17 décembre 2002,

lors de la 819e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’ancien article 54 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 19 février 1998 dans l’affaire Guerra et autres et transmis à la même date au Comité des Ministres ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 14967/89) dirigée contre l’Italie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 18 octobre 1988 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par Mme Anna Maria Guerra et trente-neuf autres requérantes italiennes, et que la Commission a déclaré recevable le grief tiré de la non-adoption par les autorités compétentes des mesures d’information sur les risques encourus et les mesures à adopter en cas d’accident majeur dans une usine chimique à haut risque avoisinante ;

Rappelant que l’affaire a été portée devant la Cour par la Commission le 16 septembre 1996 ;

Considérant que dans son arrêt du 19 février 1998 la Cour :

- a rejeté, par dix-neuf voix contre une, l'exception préliminaire du Gouvernement ;

- a dit, par dix-huit voix contre deux, que l'article 10 de la Convention ne s’appliquait pas en l'espèce ;

- a dit, à l'unanimité, que l'article 8 de la Convention s'appliquait et avait été violé ;

- a dit, à l'unanimité, qu'il n'y avait pas lieu d'examiner également l'affaire sur le terrain de l'article 2 de la Convention ;

- a dit, à l'unanimité :

a) que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser, dans les trois mois, 10 000 000 de lires italiennes à chaque requérante pour le dommage moral subi ; et

b) que ce montant serait à majorer d'un intérêt simple de 5 % l'an à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ;

- a rejeté, à l'unanimité, la demande de satisfaction équitable pour le surplus ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention telle qu’amendée par le Protocole n° 11, règles qui s’appliquent par décision du Comité des Ministres aux affaires relevant de l’ancien article 54 ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 19 février 1998, eu égard à l’obligation qu’a l’Italie de s’y conformer selon l’ancien article 53 de la Convention ;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci les informations résumées dans l’annexe à la présente résolution ;

S’étant assuré que le 3 septembre 1999, le gouvernement de l’Etat défendeur a versé aux requérantes les sommes prévues dans l’arrêt du 19 février 1998, y inclus une partie des intérêts de retard, et ayant noté que les requérantes ont renoncé au paiement intégral des intérêts de retard,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Italie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’ancien article 54 de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2002)146

Informations fournies par le Gouvernement de l’Italie

lors de l’examen de l’affaire Guerra

par le Comité des Ministres

Le gouvernement italien note que la violation constatée dans cette affaire résultait de l’application incorrecte, à différents niveaux, de la législation italienne en vigueur à l’époque, notamment le Décret présidentiel n° 175 du 18 mai 1988, transposant la Directive 82/501/CEE du Conseil des Communautés européennes (directive “Seveso”).

Afin d’attirer l’attention des différentes autorités concernées sur ces problèmes de mise en oeuvre et sur leur obligation de respecter dorénavant les exigences de l’article 8 de la Convention lors de l’application de cette législation, en vue de prévenir ainsi effectivement de nouvelles violations semblables, l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme a été rapidement transmis à toutes les autorités concernées. Le public a également été informé de l’arrêt de la Cour et des obligations qui en découlaient pour les autorités italiennes, l’arrêt ayant été publié en italien dans plusieurs revues juridiques italiennes, dont notamment “Rivista Internazionale dei Diritti dell’Uomo”, N° 2; mai-août 1998, pp. 514-523. Un résumé de l’arrêt est aussi disponible en italien sur le site web de “La Consulta per la Giustizia Europea dei Diritti dell'Uomo” (géré par des associations de juristes):

www.dirittiuomo.it

. Ces mesures de sensibilisation ont contribué à la mise en place de pratiques assurant aujourd’hui une diffusion rapide et adéquate des informations sur les risques environnementaux.

Le Gouvernement attire également l’attention sur le fait que les activités dont il était question dans cette affaire ont cessé définitivement en 1994 et que les enquêtes menées par la suite par les autorités ont confirmé l’absence depuis de toute activité ou dépôt à haut risque, selon les critères établis par la législation en vigueur en la matière. Le Gouvernement considère par conséquent que l’adoption d’autres mesures vis à vis des requérantes dans cette affaire n’est plus nécessaire aujourd’hui.

A la lumière des mesures et des considérations ci-dessus, le Gouvernement estime que l’Italie a satisfait son obligation de se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’ancien article 53 de la Convention.