Chapus împotriva Franței

Rezoluția ResDH(2003)14 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 octombrie 2000 (definită la 24 ianuarie 2001) în cauza Chapus împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003, cu ocazia celei de-a 827-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 24 octombrie 2000 în cauza Chapus împotriva Franței și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 46693/99) adresată Franței, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 10 noiembrie 1998 în temeiul art. 34 din Convenție, de către M. Patrick Chapus, resortisant francez, și că Curtea a declarat admisibilă cauza privind durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor muncii; având în vedere că, în hotărârea sa din 24 octombrie 2000, Curtea, în unanimitate; - a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante,

în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 30.000 de franci francezi pentru prejudicii morale; 8.794 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată; și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu de 2,74% laan de la expirarea termenului respectiv și până la plata taxei; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 24 octombrie 2000, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Având în vedere că, în momentul examinării acestei cauze, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct vizate; cu certitudine că, la 24 ianuarie 2001, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute în hotărârea din 24 octombrie 2000, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)14 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 24 octobre 2000 (définitif le 24 janvier 2001) dans l’affaire Chapus contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 24 février 2003, lors de la 827e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 24 octobre 2000 dans l’affaire Chapus contre la France et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 46693/99) dirigée contre la France, introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme le 10 novembre 1998 en vertu de l’article 34 de la Convention, par M. Patrick Chapus, ressortissant français, et que la Cour a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure concernant des droits et obligations de caractère civil devant les juridictions du travail ; Considérant que dans son arrêt du 24 octobre 2000 la Cour, à l’unanimité ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 30.000 francs français pour préjudice moral; 8.794 francs français au titre des frais et dépens plus tout montant pouvant être dû au titre de la taxe sur la valeur ajoutée ; et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 2,74% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 24 octobre 2000, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 24 janvier 2001, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 24 octobre 2000, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France,

qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.