Thurin împotriva Franței

Rezoluția ResDH(2003)107 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 noiembrie 2000 (definită la 28 februarie 2001) în cauza Thurin împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 17 iunie 2003, cu ocazia celei de-a 841-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 28 noiembrie 2000 în cauza Thurin și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție Reamintind că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 32033/96) adresată Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 8 ianuarie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul Georges Thurin, resortisant francez, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul art. 5 alin. (2) din protocol, 11, a declarat admisibil faptul că cauza privind durata excesivă a unei proceduri penale cu constituirea unei părți civile, având în vedere că, în hotărârea sa din 28 noiembrie 2000, Curtea, în unanimitate,

a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 40 000 de franci francezi pentru prejudicii morale și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu de 2,74% la an de la expirarea termenului menționat și până la data de plată a respins revendicările reclamantului în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 28 noiembrie 2000, având în vedere obligația pe care Franța o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție, având în vedere faptul că, în momentul examinării acestei cauze, guvernul din statul membru în cauză a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct implicate În cazul în care se asigură că, la 19 septembrie 2001, după expirarea termenului acordat, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 28 noiembrie 2000, iar dobânda de întârziere datorată, respectiv 92,93 EUR, a fost plătită la 21 iunie 2002, Declar că,

după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)107 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 28 novembre 2000 (définitif le 28 février 2001) dans l’affaire Thurin contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 17 juin 2003, lors de la 841e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 28 novembre 2000 dans l’affaire Thurin et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 32033/96) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 8 janvier 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Georges Thurin, ressortissant français, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant le durée excessive d’une procédure pénale avec constitution de partie civile ; Considérant que dans son arrêt du 28 novembre 2000 la Cour, à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 40 000 francs français pour préjudice moral et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 2,74% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 28 novembre 2000, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 19 septembre 2001, après l’expiration du délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l’arrêt du 28 novembre 2000, et que les intérêts de retard dus, soit 92,93 euros, avaient été versés le 21 juin 2002, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France,

qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.