CASE OF KLINIECKI AGAINST POLAND

Rezoluția ResDH(2003)39 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 decembrie 2000 (finală la 21 martie 2001) în cazul Kliniecki împotriva Poloniei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003 la a 827-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Kliniecki pronunțată la 21 decembrie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 31387/96) împotriva Poloniei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 25 septembrie 1994 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Czesław Kliniecki, un național polonez, și că Curtea, sesizată din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea referitoare la lungimea excesivă a anumitor proceduri penale; întrucât, în hotărârea sa din 21 decembrie 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul Statului pârât și de reclamant,

și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Poloniei va plăti reclamanților suma de 10 000 de zloti polonezi, acoperind atât prejudiciu material, cât și morale, precum și costuri; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție; având în vedere că, la 22 decembrie 2000, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Poloniei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)39 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 21 December 2000 (final on 21 March 2001) in the case of Kliniecki against Poland (Adopted by the Committee of Ministers on 24 February 2003 at the 827th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Kliniecki case delivered on 21 December 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 31387/96) against Poland, lodged with the European Commission of Human Rights on 25 September 1994 under former Article 25 of the Convention by Mr Czesław Kliniecki, a Polish national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain criminal proceedings; Whereas in its judgment of 21 December 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant,

and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Poland would pay the applicants the sum of 10 000 Polish zlotys, covering both pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 22 December 2000, the Government of the respondent state had paid the applicants the sum provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court’s judgment, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Poland, that it has exercised its functions under Article 46,

paragraph 2, of the Convention in this case.