CASE OF I.A. AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2003)56 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 septembrie 1998 în cazul I.A. împotriva Franței (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 24 aprilie 2003 la a 834-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 54 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza I.A. pronunțată la 23 septembrie 1998 și transmisă în aceeași zi Comitetului de miniștri; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 28213/95) împotriva Franței, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 29 martie 1993 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl I.A., un național francez, și că Comisia a declarat admisibile plângerile referitoare la durata excesivă a detenției sale privind reținerea în custodie și la procedura penală interzisă împotriva acestuia; Amintind că acest caz a fost prezentat în fața Curții de către guvernul francez la 26 decembrie 1997; întrucât în hotărârea sa din 23 septembrie 1998 Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din convenție; - a considerat că nu a existat nicio încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; - a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 25 000 de franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 3,36% vor fi plătite la această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, astfel cum a fost modificat de Protocolul nr. 11, prezentul regulament se aplică prin decizia Comitetului de Miniștri cazurilor prevăzute în art. 54; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 53 din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză și a reamintit că au fost luate măsuri pentru a evita încă o încălcare similară cu cea constatată în acest caz, prin adoptarea Legii nr. 2000-516 din 15 iunie 2000 consolidarea protecției presunției de nevinovăție și a drepturilor victimelor, care a intrat în vigoare la 16 iunie 2000 și a fost finalizată de legile din 4 martie 2002 și 9 septembrie 2002 (a se vedea Rezoluția ResDH(2003)50 în cazul Muller împotriva Franței); întrucât nici o altă măsură nu a fost necesară, în ceea ce privește durata procedurii penale, în cazul în cauză pentru a se conforma hotărârii Curții; având în vedere că, la 16 martie 1999, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 23 septembrie 1998, și că dobânda nejustificată, care este de 191,01 franci franci francezi, a fost plătită la 7 iulie 1999, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 54 din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)56

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 23 September 1998

in the case of I.A. against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 April 2003

at the 834th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of former Article 54 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the I.A. case delivered on 23 September 1998 and transmitted the same day to the Committee of Ministers;

Recalling that the case originated in an application (No. 28213/95) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 29 March 1993 under former Article 25 of the Convention by Mr I.A., a French national, and that the Commission declared admissible the complaints concerning the excessive length of his detention on remand and of the criminal proceedings brought against him;

Recalling that the case was brought before the Court by the French Government on 26 December 1997;

Whereas in its judgment of 23 September 1998 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 5, paragraph 3, of the Convention;

- held that there had been no violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months, 25 000 French francs in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 3,36% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention as amended by Protocol No. 11, these Rules are applicable by decision of the Committee of Ministers to cases under former Article 54;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 23 September 1998, having regard to France’s obligation under former Article 53 of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state has indicated that the Court’s judgment was transmitted to the authorities directly concerned and recalled that measures had been taken to avoid further similar violation to that found in the present case, through the adoption of Law No. 2000-516 of 15 June 2000 strengthening the protection of the presumption of innocence and the rights of victims, which entered into force on 16 June 2000 and was completed by the laws of 4 March 2002 and 9 September 2002 (see Resolution ResDH(2003)50 in the case of Muller against France);

Whereas no other measure was required, concerning the length of criminal proceedings, in the present case to conform to the Court’s judgment;

Having satisfied itself that on 16 March 1999, the government of the respondent state paid the applicant the sum provided for in the judgment of 23 September 1998, and that the default interest due, that is 191,01 French francs, was paid on 7 July 1999,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under former Article 54 of the Convention in this case.