Societe Comabat împotriva Franței

Rezoluția ResDH(2003)103 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 martie 2002 (definită la 26 iunie 2002) în cauza Société Comabat împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 17 iunie 2003, cu ocazia celei de-a 841-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 26 martie 2002 în cauza Société Comabat și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție Reamintind că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 51818/99) formulată împotriva Franței, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la data de 9 august 1999 în temeiul art. 34 din Convenție, de către societatea Comabat, persoană juridică de drept francez, și că Curtea a declarat admisibilă interdicția privind durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor administrative Întrucât, în hotărârea sa din 26 martie 2002, Curtea, în unanimitate, a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție,

a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 6 000 EUR pentru daune; 1 103,12 EUR, inclusiv TVA, în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 4,26% la an de la expirarea termenului respectiv și până la data la care a fost dat în judecată cererea reclamantului în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri cu privire la punerea în aplicare a articolului 46 alineatul (2) din Convenție Întrucât a invitat guvernul statului pârât la data de 26 martie 2002, în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție, să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 26 martie 2002, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma articolului 46 alineatul (1) din Convenție.

Având în vedere că, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză având în vedere faptul că, la 15 noiembrie 2002, după expirarea termenului acordat, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 26 martie 2002 și că dobânda de întârziere datorată, respectiv 50,44 EUR, fusese plătită în aceeași zi, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)103 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 26 mars 2002 (définitif le 26 juin 2002) dans l’affaire Société Comabat contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 17 juin 2003, lors de la 841e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 26 mars 2002 dans l’affaire Société Comabat et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 51818/99) dirigée contre la France, introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme le 9 août 1999 en vertu de l’article 34 de la Convention, par la société Comabat, personne morale de droit français, et que la Cour a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure portant sur des droits et obligations de caractère civil devant des juridictions administratives ; Considérant que dans son arrêt du 26 mars 2002 la Cour, à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 6 000 euros pour dommage ; 1 103,12 euros, TVA comprise, au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 4,26% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 26 mars 2002, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 15 novembre 2002, après l’expiration du délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 26 mars 2002, et que les intérêts de retard dus, soit 50,44 euros, avaient été versés le même jour, Déclare,

après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.