CHIODI contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 62352/00 prezentate de Nazzareno CHIODI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 24 iunie 2003 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte Pellonpää Palm dnii Fischbach Casadevell Maruste Garlicki, judecători și grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 7 februarie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie DE FAȚĂ Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata unei proceduri civile și de caracterul inechitabil al acesteia.

Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială stabilită prin lege, care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) printr-o scrisoare din 19 iulie 2001, grefa l-a informat pe reclamant cu privire la intrarea în vigoare în Italia a Legii nr. 89 din 24 martie 2001. Prin scrisoarea din 20 iulie 2002, reclamantul a comunicat Curții că a sesizat Curtea de Primă Instanță, competentă în temeiul legii menționate anterior, și că aceasta și-a respins acțiunea printr-o decizie din 21 martie 2002. Printr-o scrisoare din 5 august 2002, grefa i-a cerut să se prezinte în recurs împotriva deciziei Curții de apel de la Veneția.

Printr-o scrisoare din 3 octombrie 2002, reclamantul a informat grefa pe care nu o avea la dispoziția sa să se prezinte în casare și pe care a renegat-o la examinarea cererii depuse în fața Curții Europene. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea consideră că este necesar să se ajungă la concluzia că reclamantul (n) intenționează să își mențină pledoaria. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol.

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 62352/00 présentée par Nazzareno CHIODI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 24 juin 2003 en une chambre composée de Sir Nicolas Bratza , président , M. M. Pellonpää , M me E. Palm , MM. M. Fischbach , J. Casadevall , R. Maruste , L. Garlicki, juges , et de M. M. O’Boyle, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 7 février 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée d’une procédure civile et du caractère inéquitable de celle-ci.

EN DROIT Le requérant se plaint de la durée d’une procédure civile et du caractère inéquitable de celle-ci.

Il invoque l’article 6 § 1 de la Convention qui, en ses parties pertinentes, est ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement, publiquement et dans un délai raisonnable, par un tribunal indépendant et impartial, établi par la loi, qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » Par une lettre du 19 juillet 2001, le greffe a informé le requérant de l’entrée en vigueur en Italie de la loi n o 89 du 24 mars 2001. Par un courrier du 20 juillet 2002, le requérant a communiqué à la Cour qu’il avait saisi la Cour d’appel de Venise, compétente au titre de la loi mentionnée ci-dessus, et que cette dernière avait rejeté son recours par une décision du 21 mars 2002. Par une lettre du 5 août 2002, le greffe lui a demandé s’il avait l’intention de se pourvoir en cassation contre la décision de la Cour d’appel de Venise.

Par un courrier du 3 octobre 2002, le requérant a informé le greffe qu’il n’avait pas l’intention de se pourvoir en cassation et qu’il renonçait à l’examen de la requête introduite devant la Cour européenne. A la lumière de ce qui précède, conformément à l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour estime qu’il y a lieu d’en conclure que le requérant n’entend plus maintenir sa requête. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour n’a pas relevé de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles exigeant la poursuite de l’examen de la requête. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle.

Michael O’Boyle Nicolas Bratza Greffier Président