GÜLER, SAHIN, YILMAZ, KOYUNCU, CAKMAK, YILMAZ, YAMAN and OTHERS, DÖNER and DURSUN, TUNCER v. TURKEY

Reclamanții, Muammer Güler, Ramazan Șahin, İbrahim Yılmaz, Muharrem Koyuncu, Mahmut Çakmak, Mehmet Yılmaz, Hayriye Yaman, Necla Yaman, Kadir Yaman, Saliha Yaman, Nimet Köse, Zeynep Süslü, Hakkı Döner, Engin Dursun și Ramazan Tuncer, sunt resortisanți turci, reprezentați în fața Curții de către dna Belkıs Baysal, avocat practicant la Istanbul. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor a expropriat o parcelă de terenuri aparținând reclamantului. Sumă evaluată de un comitet de experți a fost plătită atunci când expropriarea a avut loc. La 19 iulie 1993, reclamantul a inițiat o procedură în fața Tribunalului Civil Kartal de Primă Instanță pentru compensare suplimentară. La 19 noiembrie 1993, instanța a acordat reclamantului compensații suplimentare plus un dobânzi la rata statutară de 30% pe an, începând cu 24 iunie 1993. La 23 februarie 1994, Curtea de Casație a susținut decizia Tribunalului Civil Kartal de Primă Instanță, suma care a fost plătită reclamantului la 16 ianuarie 1998. Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor a expropriat o parcelă de terenuri aparținând reclamantului. Sumă care a fost evaluată de un comitet de experți a fost plătită atunci când a avut loc expropriarea. La 2 mai 1986, reclamantul a inițiat o procedură în fața Tribunalului Civil Üsküdar pentru compensare suplimentară. La 27 aprilie 1987, instanța a acordat reclamantului compensații suplimentare plus un dobânzi la rata statutară de 30% pe an, începând cu 24 octombrie 1986. La 15 februarie 1988, Curtea de Casație a susținut hotărârea Tribunalului Civil Üsküdar, care a fost plătită reclamantului la 10 decembrie 1996. Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor a expropriat o parcelă de terenuri aparținând reclamantului. Suma evaluată de către un comitet de experți a fost plătită atunci când a avut loc expropriarea. La 3 iulie 1996, reclamantul a inițiat o procedură juridică în fața Tribunalului Civil Gebze pentru compensare suplimentară. La 5 noiembrie 1996, instanța a acordat reclamantului compensații suplimentare plus un dobânzi la rata legală de 30% pe an, începând cu 26 iunie 1996. La 25 februarie 1997, Tribunalul a susținut hotărârea Tribunalului Civil Gebze de Primă Instanță. Valoarea corespunzătoare a fost plătită reclamantului la 8 decembrie 1997. Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor a expropriat o parcelă de teren aparținând reclamantului. Sumă evaluată de un comitet de experți a fost plătită atunci când expropriarea a avut loc. La 3 iulie 1996, reclamantul a inițiat o procedură juridică în fața Tribunalului Civil Gebze pentru compensare suplimentară. La 5 noiembrie 1996, instanța a acordat reclamantului compensații suplimentare plus un dobânzi la rata legală de 30% pe an, începând cu 26 iunie 1996. La 25 februarie 1997, Tribunalul a susținut hotărârea Tribunalului Civil Gebze de Primă Instanță. Valoarea corespunzătoare a fost plătită reclamantului la 8 decembrie 1997. Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor a expropriat o parcelă de teren aparținând reclamantului. Sumă evaluată de un comitet de experți a fost plătită atunci când expropriarea a avut loc. La 11 decembrie 1990, reclamantul a inițiat o procedură în fața Tribunalului Civil Kartal de Primă Instanță pentru compensare suplimentară. La 2 octombrie 1992, instanța a acordat reclamantului compensații suplimentare plus un dobânzi la rata statutară de 30% pe an, începând cu 20 noiembrie 1990. La 28 aprilie 1993, Curtea de Casație a confirmat hotărârea Tribunalului Civil Kartal de Primă Instanță, suma care a fost plătită reclamantului la 27 noiembrie 1996. Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor a expropriat o parcelă de terenuri aparținând reclamantului. Suma evaluată de către un comitet de experți a fost plătită atunci când a avut loc expropriarea. La 3 iulie 1996, reclamantul a inițiat o procedură juridică în fața Tribunalului Civil Gebze pentru compensare suplimentară. La 5 noiembrie 1996, instanța a acordat reclamantului compensații suplimentare plus un dobânzi la rata legală de 30% pe an, începând cu 26 iunie 1996. La 25 februarie 1997, Tribunalul a susținut hotărârea Tribunalului Civil Gebze de Primă Instanță. Valoarea corespunzătoare a fost plătită reclamantului la 8 decembrie 1997. Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor a expropriat o parcelă de teren aparținând reclamanților. Sumă evaluată de un comitet de experți a fost plătită atunci când expropriarea a avut loc. La 3 iulie 1996, reclamanții au inițiat o procedură juridică în fața Tribunalului Civil Gebze pentru compensare suplimentară. La 5 noiembrie 1996, instanța a acordat reclamantului compensații suplimentare plus un dobânzi la rata legală de 30% pe an, începând cu 3 iulie 1996. La 25 februarie 1997, Tribunalul a susținut hotărârea Tribunalului Civil Gebze. Sumele corespunzătoare au fost plătite reclamanților la 8 decembrie 1997. Hotărârea Generală a Căilor Naționale și Autostrăzilor a expropriat o parcelă de terenuri aparținând reclamanților. Suma evaluată de un comitet de experți a fost plătită atunci când expropriarea a avut loc. La 12 noiembrie 1991, reclamantul a inițiat o procedură în fața Tribunalului Civil Kartal de Primă Instanță pentru compensare suplimentară. La 13 iulie 1992, instanța a acordat reclamantului compensații suplimentare plus un dobânzi la rata statutară de 30% pe an, începând cu 15 octombrie 1991. La 7 iunie 1993, Curtea de Casație a confirmat hotărârea Tribunalului Civil Kartal de Primă Instanță, care a fost plătită reclamantului la 23 decembrie 1996. Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor a expropriat două parcele de teren aparținând reclamantului. Suma evaluată de către un comitet de experți a fost plătită atunci când a avut loc expropriarea. La 22 iulie 1992, reclamantul a inițiat o procedură în fața Tribunalului Civil Üsküdar pentru compensare suplimentară. La 22 decembrie 1992, instanța a acordat reclamantului compensații suplimentare plus un dobânzi la rata statutară de 30% pe an, începând din 23 iunie 1986 și, respectiv, din 10 aprilie 1990. La 6 aprilie 1993, Curtea de Casație a confirmat hotărârea Tribunalului Civil Üsküdar, care a fost plătită reclamantului la 10 decembrie 1996. Prima scrisoare privind aceste cereri a fost primită la 6 iunie 1998. La 27 iulie 1998, Curtea a trimis o scrisoare care a solicitat informații suplimentare, deoarece cererile erau incomplete. Întrucât Curtea nu a primit niciun răspuns, dosarul provizoriu privind cererea nr. PL9265 a fost distrus la 10 august 2000. Prima scrisoare privind aceste cereri a fost primită la 9 iunie 1997. Întrucât Curtea nu a primit niciun răspuns, dosarul provizoriu privind cererea nu PK7781 a fost distrusă la 9 decembrie 1999. Prima scrisoare privind cererea a fost primită la 15 august 1998. Scrisoarea de avertizare a fost trimisă de la Curte la 18 ianuarie 2000 cerând clarificare și dovezi în scopul respectării regulii de șase luni. Având în vedere că Curtea nu a primit niciun răspuns, dosarul provizoriu privind cererea nu PN1266 a fost distrusă la 13 septembrie 2001. Prima scrisoare privind această cerere a fost primită la 9 iunie 1997. Scrisoarea de avertizare a fost trimisă de la Curte la 30 iulie 1997 solicitând clarificare și dovezi în sensul normei de șase luni. Întrucât Curtea nu a primit niciun răspuns, dosarul provizoriu privind cererea nu PK7780 a fost distrus la 9 decembrie 1999. La 7 august și 11 noiembrie 2002, reprezentantul reclamanților a scris două scrisori adresate Registrului plângând de distrugerea dosarelor provizorii referitoare la aceste cereri. Ea a susținut că nu a primit nici o scrisoare și că nu a fost menționată despre distrugerea cererii în Regulamentul Curții în caz de presupusă inactivitate a reclamanților. Ea a afirmat că a urmărit cauzele sale prin intermediul conversațiilor telefonice cu Registrul și nu prin scrisoarea Curții și că, prin urmare, nu ar fi putut fi considerată inactivă. De asemenea, ea a declarat că a depus în jur de 71 de cazuri similare între 1996 și 1998 unele dintre care erau pendenti și altele încheiate prin așezări prietenoase în care a întrebat despre evoluția acestor cazuri. Prin urmare, ea a solicitat să se calculeze șase luni de la data cererilor lor inițiale.

The applicants, Muammer Güler, Ramazan Șahin, İbrahim Yılmaz, Muharrem Koyuncu, Mahmut Çakmak, Mehmet Yılmaz, Hayriye Yaman, Necla Yaman, Kadir Yaman, Saliha Yaman, Nimet Köse, Zeynep Süslü, Hakkı Döner, Engin Dursun and Ramazan Tuncer, are Turkish nationals, represented before the Court by Mrs Belkıs Baysal, a lawyer practising in Istanbul. The facts of the cases, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. The General Directorate of National Roads and Highways expropriated a plot of land belonging to the applicant. The amount which was assessed by a committee of experts was paid when the expropriation took place. On 19 July 1993 the applicant commenced legal proceedings before the Kartal Civil Court of First Instance for additional compensation. On 19 November 1993 the court awarded the applicant additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30% per annum, starting from 24 June 1993. On 23 February 1994 the Court of Cassation upheld the decision of the Kartal Civil Court of First Instance. The due amount was paid to the applicant on 16 January 1998. The General Directorate of National Roads and Highways expropriated a plot of land belonging to the applicant. The amount which was assessed by a committee of experts was paid when the expropriation took place. On 2 May 1986 the applicant commenced legal proceedings before the Üsküdar Civil Court of First Instance for additional compensation. On 27 April 1987 the court awarded the applicant additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30% per annum, starting from 24 October1986. On 15 February 1988 the Court of Cassation upheld the decision of the Üsküdar Civil Court of First Instance. The due amount was paid to the applicant on 10 December 1996. The General Directorate of National Roads and Highways expropriated a plot of land belonging to the applicant. The amount which was assessed by a committee of experts was paid when the expropriation took place. On 3 July 1996 the applicant commenced legal proceedings before the Gebze Civil Court of First Instance for additional compensation. On 5 November 1996 the court awarded the applicant additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30% per annum, starting from 26 June1996. On 25 February 1997 the Court of Cassation upheld the decision of the Gebze Civil Court of First Instance. The due amount was paid to the applicant on 8 December 1997. The General Directorate of National Roads and Highways expropriated a plot of land belonging to the applicant. The amount which was assessed by a committee of experts was paid when the expropriation took place. On 3 July 1996 the applicant commenced legal proceedings before the Gebze Civil Court of First Instance for additional compensation. On 5 November 1996 the court awarded the applicant additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30% per annum, starting from 26 June 1996. On 25 February 1997 the Court of Cassation upheld the decision of the Gebze Civil Court of First Instance. The due amount was paid to the applicant on 8 December 1997. The General Directorate of National Roads and Highways expropriated a plot of land belonging to the applicant. The amount which was assessed by a committee of experts was paid when the expropriation took place. On 11 December 1990 the applicant commenced legal proceedings before the Kartal Civil Court of First Instance for additional compensation. On 2 October 1992 the court awarded the applicant additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30% per annum, starting from 20 November1990. On 28 April 1993 the Court of Cassation upheld the decision of the Kartal Civil Court of First Instance. The due amount was paid to the applicant on 27 November 1996. The General Directorate of National Roads and Highways expropriated a plot of land belonging to the applicant. The amount which was assessed by a committee of experts was paid when the expropriation took place. On 3 July 1996 the applicant commenced legal proceedings before the Gebze Civil Court of First Instance for additional compensation. On 5 November 1996 the court awarded the applicant additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30% per annum, starting from 26 June1996. On 25 February 1997 the Court of Cassation upheld the decision of the Gebze Civil Court of First Instance. The due amount was paid to the applicant on 8 December 1997. The General Directorate of National Roads and Highways expropriated a plot of land belonging to the applicants. The amount which was assessed by a committee of experts was paid when the expropriation took place. On 3 July 1996 the applicants commenced legal proceedings before the Gebze Civil Court of First Instance for additional compensation. On 5 November 1996 the court awarded the applicant additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30% per annum, starting from 3 July 1996. On 25 February 1997 the Court of Cassation upheld the decision of the Gebze Civil Court of First Instance. The due amount was paid to the applicants on 8 December 1997. The General Directorate of National Roads and Highways expropriated a plot of land belonging to the applicants. The amount which was assessed by a committee of experts was paid when the expropriation took place. On 12 November 1991 the applicant commenced legal proceedings before the Kartal Civil Court of First Instance for additional compensation. On 13 July 1992 the court awarded the applicant additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30% per annum, starting from 15 October 1991. On 7 June 1993 the Court of Cassation upheld the decision of the Kartal Civil Court of First Instance. The due amount was paid to the applicant on 23 December 1996. The General Directorate of National Roads and Highways expropriated two plots of land belonging to the applicant. The amount which was assessed by a committee of experts was paid when the expropriation took place. On 22 July 1992 the applicant commenced legal proceedings before the Üsküdar Civil Court of First Instance for additional compensation. On 22 December 1992 the court awarded the applicant additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30% per annum, starting from 23 June 1986 and 10 April 1990 respectively. On 6 April 1993 the Court of Cassation upheld the decision of the Üsküdar Civil Court of First Instance. The due amount was paid to the applicant on 10 December 1996. The first letter concerning these applications was received on 6 June 1998. A letter was sent by the Court on 27 July 1998 requesting further information as the applications were incomplete. As the Court did not receive any reply, the provisional file concerning the application no PL9265 was destroyed on 10 August 2000. The first letter concerning these applications was received on 9 June 1997. A letter was sent by the Court on 30 July 1997 requesting further information as the applications were incomplete. As the Court did not receive any reply, the provisional file concerning the application no PK7781 was destroyed on 9 December 1999. The first letter concerning the application was received on 15 August 1998. Warning letter was sent from the Court on 18 January 2000 requesting clarification and proof for the purpose of the respect of the six months rule. As the Court did not receive any reply, the provisional file concerning the application no PN1266 was destroyed on 13 September 2001. The first letter concerning this application was received on 9 June 1997. The warning letter was sent from the Court on 30 July 1997 requesting clarification and proof for the purpose of the respect of the six months rule. As the Court did not receive any reply, the provisional file concerning the application no PK7780 was destroyed on 9 December 1999. On 7 August and 11 November 2002 the applicants’ representative wrote two letters addressed to the Registry complaining about the destruction of the provisional files concerning these applications. She claimed that she did not receive any letters and that there was no mention of the destruction of the application in the Rules of Court in case of alleged inactivity of the applicants. She alleged that she had pursued her cases via telephone conversations with the Registry and not by writing letters to the Court and that therefore she could not have been considered as inactive. She also stated that she had submitted around 71 similar cases between 1996 and 1998 some of which were pending and others concluded by friendly settlements whereupon she inquired about the developments in these cases. Therefore she requested that the running of six-months of these applications be calculated from the date of their original applications.