CORCORAN AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM

RESPONDENT

GBR

HOTĂRÂRE

26.08.2003

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partly inadmissible;Partly admissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CORCORAN AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2003)

HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 60525/00 de către Steven CORCORAN și 16 altele împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 26 august 2003 în calitate de Cameră compusă de Președintele Pellonpää Sir Nicolas Bratza Fischbach, Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego, judecători și dl M. O'Boyle Având în vedere cererile de mai sus, având în vedere decizia parțială din 4 decembrie 2001, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de unii dintre solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Circumstanțele cazului atașat A se vedea tabelul. Conform legii Regatului Unit, anumite prestații de securitate socială sunt plătite din Fondul Național de Asigurări. În momentul material, secțiunea 1 din Legea privind securitatea socială și beneficiile din 1992 („Legea din 1992”) prevedea că fondurile necesare pentru a plăti astfel de beneficii, inclusiv plata văduvei, alocarea mamei văduvă și a pensiei văduvei, ar fi furnizate prin intermediul contribuțiilor plătibile secretarului de stat pentru securitate socială de către câștigători, angajatori și alții, împreună cu anumite adăugari făcute la Fond de către Parlament. Bărbații și femeile câștigătorii au fost (și sunt) obligați să plătească aceleași contribuții de securitate socială în conformitate cu statutul lor de salariați sau de salariați independenți. Plata de văduvă în temeiul art. 36 din Legea din 1992, o femeie văduvă avea dreptul la plata unei văduve (la momentul material, o plată forfetară de 1000 GBP) dacă: (i) a fost sub vârsta de pensie la momentul în care soțul ei a murit sau el nu a avut dreptul la o pensie de pensie de categorie A; (ii) soțul ei a îndeplinit anumite condiții specifice de contribuție de securitate socială prevăzute într-un program al Legii 1992. În temeiul articolului 37 din Legea din 1992, în măsura în care este relevantă, o femeie care a fost văduvă (și care nu s-a recăsătorit) are dreptul la o alocație a mamei în anumite condiții, următoarele fiind condițiile relevante în circumstanța prezentului caz: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Actului; și (ii) ea a avut dreptul să beneficieze de un copil în legătură cu un fiu sau fiica ei însuși și soțul său îndepărtat. La momentul material, alocația mamei văduvă a fost de aproximativ GBP72,50 pe săptămână, cu un supliment de 9,70 GBP pe săptămână în ceea ce privește copilul cel mai mare eligibil, și un supliment de 11,35 GBP pe săptămână în ceea ce privește alți copii. Pensiunea Viduvii În temeiul articolului 38 din Legea din 1992, o femeie care a fost văduvă (și care nu s-a recăsătorit) a avut dreptul la pensia unei văduve în cazul în care: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Legii; și (ii) la data morții soțului ei a avut peste 45 de ani, dar sub 65 de ani; sau (iii) ea a încetat să aibă dreptul la alocarea unei mame văduvă în momentul în care avea peste 45 de ani, dar sub 65 de ani. Pentru perioada până la 7 aprilie 1997, termenele pentru solicitarea plății văduvii și alocația mamei văduvă au fost stabilite în Regulamentele privind securitatea socială (Claims and Payments) 1987 („Regulamentele din 1987”), dintre care art. 19 prevedea: „(6) Timpul stabilit pentru solicitarea prestațiilor care nu sunt specificate în coloana (1) din anexa 4 este – ... (b) Douăsprezece luni în cazul beneficiului... (7) Perioadele de șase și douăsprezece luni prevăzute de alin. (6) sunt calculate de la orice zi în care, în afară de a satisface condiția depunerii unei cereri, reclamantul are dreptul la beneficiul în cauză.” Începând cu 7 aprilie 1997, Regulamentul 19 a fost modificat astfel încât să citească: „(2) Timpul prescris pentru a solicita prestațiile menționate la alineatul (3) este de trei luni începând în ziua în care, în afară de a satisface condițiile depunerii unei cereri, reclamantul are dreptul la prestația în cauză. (3) Beneficiile la care se aplică alineatul (2) sunt – ... (g) beneficiul văduvului; ...” Termenele stabilite în versiunea modificată a Regulamentului 19 se aplică tuturor cererilor de beneficii ale văduvelor făcute la 7 aprilie 1987, indiferent de data pierderii. În plus, art. 1 alineatul (2) din Legea de administrare a securității sociale din 1992 prevede, în ceea ce privește cererile de plată a văduvei: „În conformitate cu subsecțiunea (1) de mai sus, o persoană este obligată să facă o cerere sau să fie tratată ca fiind o cerere pentru o prestație pentru a avea dreptul la aceasta – (a) în cazul în care beneficiul este plata unei văduve, ea nu are dreptul la aceasta în ceea ce privește un deces care are loc mai mult de 12 luni înainte de data la care cererea este efectuată sau tratată ca fiind efectuată...“ Secțiunea 262 alineatul (1) din Legea din 1988 privind impozitele asupra veniturilor și societății: „În cazul în care un bărbat căsătorit al cărui soție locuiește cu el moare, văduva sa are dreptul – (a) pentru anul de evaluare în care se produce decesul, la o reducere a impozitului pe venit calculată prin referință la o sumă egală cu suma prevăzută la secțiunea 257A alineatul (1) pentru anul respectiv, și (b) (cu excepția cazului în care ea se căsătorește din nou înainte de începerea acestuia) pentru următorul an de evaluare, la o reducere a impozitului pe venit calculată prin referință la o sumă egală cu suma specificată la art. 257A alineatul (1) pentru anul respectiv.” Legea Reforma de Protecție Socială și Pensiuni („Legea din 1999”) a introdus două noi prestații de securitate socială, alocarea părintelui văduvizat și a alocarea de depășire. Alocația părintelui văduvizat a înlocuit alocația mamei văduvă. Amândoi sunt plătite bărbaților și femeilor care îndeplinesc condițiile relevante de calificare. De asemenea, Legea din 1999 a introdus o nouă plată de securitate socială, numită plată de livrare, plătită atât bărbaților cât și femeilor în locul plății văduvei. Partea relevantă a Legii din 1999 a intrat în vigoare la 9 aprilie 2001 și permite oricărui bărbat al cărui soție moare înainte, la sau după aceea, sau orice femeie a căror soț moare la data respectivă sau după aceea, să aplice în cazul licenței de livrare a părinților văduvi. De asemenea, permite oricărui bărbat al cărui soție moare la sau după data respectivă să solicite plată pentru livrare sau livrare în același mod ca o femeie al cărei soț moare la sau după acea dată. Legea din 1999 păstrează drepturile femeilor în temeiul Legii din 1992 ale căror soți au murit înainte de 9 aprilie 2001. Astfel, acestea vor continua să aibă dreptul la plată a Viduvii, la alocarea mamei văduvă și la pensia de văduvă în cazul în care sunt îndeplinite condițiile relevante de calificare. Irlanda de Nord Echivalenții precisi ale tuturor dispozițiilor de mai sus figurează în legislația Irlandei de Nord. COMPLAINT Reclamanții se plâng că securitatea socială și/sau legislația fiscală britanică le discrimină pentru motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenție, luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. HOTĂRÂREA Reclamanții în cererile nos. 60525/00, 60933/00, 60937/00, 61038/00, 61949/00, 63464/00, 63469/00, 63473/00, 63474/00, 633645/00 și 63702/00 se plâng că lipsa de dispoziții privind beneficiile văduvilor în temeiul legislației britanice de securitate socială este discriminată împotriva acestora din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocol Nu. 1 Reclamanții din cererile nr. 62776/00, 63388/00, 63584/00, 64735/01 și 65723/01 prezintă aceeași plângere în ceea ce privește lipsa prevederii alocației fiscale pentru persoanele în temeiul legislației fiscale britanice. „Ducrarea drepturilor și libertăților prevăzute în [] Convenția este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” art. 8 prevede (dacă este cazul): „1. Toată lumea are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor care sunt în conformitate cu legea și sunt necesare într-o societate democratică în interesele ... bunăstarea economică a țării ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități”. 60525/00, 61038/00, 63464/00, 63469/00, 63470/00, 63474/00, 6345/00 și 63702/00 se plâng de nepagarea plății de văduvă și de alocația mamei văduvă de la data pierderii de vieți. Reclamantul în cererea nr. 61949/00 se plânge numai în ceea ce privește plata văduvă. Curtea constată că guvernul nu contestă admisibilitatea cererilor reclamanților de mai sus. Curtea consideră că plângerile susțin probleme serioase de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a fondului. Prin urmare, Curtea concluzionează că aceste plângeri nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nu a fost stabilit niciun alt motiv pentru declararea inadmisibilă. Reclamantul în cerere nr. 60937/00 se plânge de nepagarea plății de văduvă și alocația mamei văduvă de la data pierderii. Guvernul nu contestă admisibilitatea cererii în măsura în care se referă la plata văduvă. Cu toate acestea, ei susțin că reclamantul nu ar fi mai bun din punct de vedere financiar dacă ar fi plătit cealaltă prestație în ceea ce privește care a susținut și la care o femeie situată în mod similar ar avea dreptul. Cu alte cuvinte, orice prestație plătită ar fi compensată de prestațiile pe care le primește deja. Guvernul se bazează pe cazul Bland/Regatul Unit (dec.), nr. 52301/99, 19 februarie 2002, nedeclarat). Ei susțin că, în ceea ce privește nepagarea alocației mamei văduvă, reclamantul nu poate fi declarat o victimă în sensul Convenției. , (dec.), nr. 42949/98, 4 iunie 2002, nedeclarat) a fost într-o poziție similară. El a susținut că, dacă circumstanțele sale financiare ar fi să se îmbunătățească, el ar putea pierde mijloacele testate beneficii ale cărora el a primit. Dacă ar primi însă pensia unei văduve, ceea ce nu înseamnă testat, poziția sa ar fi protejată și ar fi în măsură să își crească venitul fără să se temă de pierderea dreptului la beneficii. Convenția a susținut că, în consecință, el ar putea încă pretinde că este o victimă în sensul Convenției. Curtea nu constată nimic care să distingă poziția prezentului reclamant de cea a reclamantului în cazul Runkee pe această bază. În consecință, Curtea consideră că plângerea susține probleme serioase de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a fondului. Prin urmare, Curtea concluzionează că această plângere nu este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nu a fost stabilit niciun alt motiv pentru declararea inadmisibilă. Reclamanții se plâng de nepagarea plății de văduvă și a alocației mamei văduvă de la data decesului soțiilor lor. Guvernul nu contestă cererile reclamanților în măsura în care se referă la alocația mamei văduvă. Acestea contestă admisibilitatea cererilor în măsura în care se referă la cererile de plată a văduvei, observand că nici reclamantul nu și-a făcut cererea în termen de trei luni de la moartea soției lor. 60933/00 a observat că, deși cererea sa oficială de prestații a fost depusă mai mult de trei luni de la moartea soției sale, agenția de prestații a considerat, de fapt, că cererea sa a fost depusă în termenul stabilit. Reclamantul a furnizat corespondență de la agenția de beneficii pentru a-și susține cererea și, în aceste circumstanțe, Curtea consideră că aceasta ar trebui, de asemenea, să considere reclamația ca fiind făcută în termen de trei luni de la moartea soției sale. În consecință, Curtea consideră că plângerea susține probleme serioase de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a fondului. Prin urmare, Curtea concluzionează că plângerea nu este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nu a fost stabilit niciun alt motiv pentru declararea inadmisibilă. Reclamantul în cerere nr. 63473/00 a solicitat beneficiile văduvei în ianuarie 1998 și a fost informat prin scrisoarea din 15 ianuarie 1998 că nu exista nicio legislație care să asigure un echivalent cu prestațiile văduvei plătibile văduvilor. Reclamantul a continuat să corespundă Agenției Beneficiilor și a solicitat menținerea documentelor sale, în așteptarea evoluției acestei Curte. Agenția Beneficiilor a fost de acord cu cererea sa. Reclamantul a scris din nou Agenția Beneficiilor la 1 mai 2000 solicitând ca reclamația sa să fie "re-deschisă" și a fost sfătuit la 9 mai 2000 că nu are dreptul la beneficiile văduvei. Guvernul a observat că, în ceea ce privește „prima cerere”, refuzată în ianuarie 1998, cererea sa la această Curte în septembrie 2000 nu a fost introdusă în termen de șase luni de la decizia internă finală, iar ulteriora „claimitate” în mai 2000 nu a fost făcută în termen de trei luni necesare și, prin urmare, a fost inadmisibilă în ceea ce privește plata văduvă. Reclamantul a refutat afirmația Guvernului și a observat că Agenția de Beneficii a aderat în mod specific la cererea sa de a menține detaliile cererii sale inițiale în 1998. Cererea sa a fost introdusă la această Curte în termen de șase luni de la refuzul final al prestațiilor în mai 2000. Curtea constată că argumentele reclamantei sunt convingătoare și consideră că plângerea ridică chestiuni serioase de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a meritelor. Prin urmare, Curtea concluzionează că plângerea nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nu s-a stabilit niciun alt motiv de declarare inadmisibilă. 62776/00, 63388/00, 633584/00, 64735/01 și 65723/01 privind nepagarea alocației împotriva impozitului pe venit care ar fi fost plătită femeilor în situația lor. Curtea consideră că plângerile susțin probleme serioase de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre impune o examinare a meritelor. Prin urmare, Curtea concluzionează că aceste plângeri nu sunt, vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nu s-a stabilit niciun alt motiv de declarare inadmisibilă. În ceea ce privește reclamantul în cererea nr. 63470/00, Guvernul a susținut, și reclamantul a admis, că alocația fiscală a fost eliminată până la momentul în care el și-a formulat reclamația la veniturile interne și, prin urmare, el nu a putut pretinde că este o victimă în sensul Convenției. Această parte din cererea sa trebuie, prin urmare, declarată inadmisibilă ca fiind manifestament nefondată în temeiul articolului 35 § § 3 și 4. Pensiunea văduvă – posibile cereri viitoare Reclamanții în cererile nr. 60525/00, 60933/00, 60937/00, 61038/00, 63464/00, 63469/00, 633470/00, 63473/00, 63474/00, 63645/00 și 63702/00 se plâng că femeile situate în mod similar la un moment dat vor avea dreptul la pensia văduvă. Guvernul contează admisibilitatea cererilor în măsura în care acestea se referă la viitoarea neautorizare a pensiei văduvei. În urma hotărârii Curții în Willis v. Regatul Unit (nr. 36042/97, CEDH 2002-IV), observă că chiar dacă reclamanții sunt femei și că discriminarea a căror plângere a fost astfel eliminată, acestea nu ar fi calificate pentru pensie de văduvă în condițiile stabilite în Legea de 1992 timp de câțiva ani, prin urmare, și ar putea să nu se califice niciodată din cauza efectelor altor condiții legale. Acestea susțin că plângerile sunt în acest sens pur ipotetic și ar trebui să fie declarate inadmisibilă.Niciunul dintre reclamanții nu a formulat în sprijinul posibilelor cereri viitoare de pensie a văduvei, ca răspuns la observațiile guvernamentale. Curtea reamintește observațiile Curții în cazul Willis menționat anterior (art. 50) că, „... din moment ce reclamantul nu a fost tratat diferit de o femeie într-o situație analogă, nu apare nicio problemă de discriminare contrară articolului 14 în ceea ce privește dreptul la pensie de văduvă cu privire la faptele prezentului caz”, și constată că, în măsura în care plângerile reclamanților se referă la cererile viitoare, ipotetice pentru pensia de văduvă, acestea nu sunt distinse de cele ale reclamantului în Prin urmare, această parte a fiecărei cereri trebuie să fie declarată inadmisibilă, vădit nefondată, în temeiul articolului 35 § § 3 și al articolului 4. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate inadmisibilă plângerea reclamantului în cererea nr. 63470/00, cu privire la nepagarea autorizației fiscale de lichidare; inadmisibila reclamatiile solicitantilor in măsura in care se refera la posibilele reclamatii viitoare pentru Pensiunea Viduoasa; declara restul cererilor admisibile, fara a judeca in fondul cauzelor. Michael O'Boyle Matti Pellonpää Președintele grefierului ANEXA Aplicatie nr. 60525/00 si 16 altele CORCORAN si 16 alta v. Regatul Unit NUMELE DE APLICARE DATA DE APLICARE DATA DATEI CLAIM CLAIM CLAIM PENTRU INTRODUCȚIE SĂ MĂRĂ MĂSURILE SĂMĂRII SĂMĂRĂ MĂRȚI DE APLICARE A AJUTORULUI Steven CORCORAN 60525/00 17/07/2000 23/08/1999 oct-99 Da, Leslie COLE 60933/00 04/09/2000 25/02/1999 04/1999 (de cerere) atunci 08/11/1999 Da, Louis O'HARE 60937/00 31/08/2000 10/02/2000 10/02/2000 Da, Philip HADRELL 61038/00 28/08/2000 17/05/1999 11/06/1999 Da, Sean McNAMEE 61949/00 05/10/2000 Mai 2000 06/00 Da (numai plată de judecată) Richard CROSS 62776/00 09/10/2000 04/06/1995 11/09/2000 Dai Gerald DOBB 63388/00 09/10/2000 13/02/1999 12/09/2000 Dai Andrew BAKER 63464/00 28/09/2000 08/07/2000 01/09/2000 Dai Alan GRAHAM 63469/00 29/09/2000 06/07/2000 14/08/2000 Dai Neville HANCOCK 63470/00 26/09/2000 07/04/2000 23/05/2000 Dai Malcolm MAWER 63473/00 28/09/2000 11/12/1997 01/1998 Da, Philip Morrison 63474/00 29/09/2000 11/04/2000 09/06/2000 Da, Alan Kettle 63584/00 02/10/2000 04/09/1996 09/09/2000 Da, David MANN 63645/00 29/09/2000 03/07/2000 21/08/2000 Da, I.P. NORTHWOOD 63702/00 29/09/2000 04/09/2000 15/09/2000 Da, John HIGHAM 64735/01 24/10/2000 05/09/1997 19/07/2000 Da, John GOODWIN 65723/01 12/12/2000 23/03/1999 16/09/2000 Da,